sâmbătă, 23 martie 2013

Ce fac?

Nu reusesc sa ma adun. Sunt imprastiata, sunt dezorientata, ma caut pe mine insami, imi caut principiile si telurile in viata... Trec printr-o perioada de schimbari interioare, mi-am schimbat unele interese, privesc spre viitor...

Unde vreau sa ajung? Cu aceasta postare ma scuz si ma acuz de absenta mea de pe blog si cer o parere. Sau nu, nu cer nimica... Doar intelegere.

Nu as vrea sa inchid blogul. Mi-ar parea rau. Am multe ganduri si opinii scrise aici.. e o parte din mintea si viata mea.

Daca voi mai posta va fi tot rar.. si voi ramane cu speranta ca imi va reveni cheful, eu ma voi aduna, ma voi regasi...

Multumesc!

marți, 19 martie 2013

Ajutorul se naste din bunavointa si optimism


Stiu ca in fiecare an au existat discutii si certuri pe tema earth hour, cum ca nu foloseste la nimic, e prosteasa etc. Insa eu zic ca daca ne-am pune cat mai multi sa facem asta, tot ar fi ceva. De undeva trebuie sa incepem, macar constientizarea problemei in numar cat mai larg, daca nu si rezolvarea ei.

Ma dau pe mine exemplu, la mare. V-am mai povestit, dar va mai zic: in apa erau ici-colo pet-uri si alte gunaoie aruncate. Ma deranjau. Cui ii place sa inoate printre sticle, cotoare de porumb sau doze de bere? Totusi nimeni nu facea nimic. Mentalitatea aceeasi: "de ce sa fac eu, ca doar nu eu le-am aruncat si nici nu-i treaba mea sa fac asta, si nici nu pot curata eu toata marea". Da de ce sa nu faci? Daca vrei curatenie, lupti pentru ea,iar daca s-ar strange macar 5 oameni, tot ar reusit sa adune toate gunoaiele aruncate.

Asa si aici.. daca vrem sa ajutam planeta, sa-i mai dam pauze de respiro si ei. Pic cu pic se face marea. Cu o floare nu se face primavara, intr-adevar.. dar cu mai multe flori reunite se face!

Sa luam earth hour ca pe un exercitiu de vointa, bunavointa, mobilizare si schimbare a mentalitatii!

duminică, 10 martie 2013

Eurovision Romania 2013 si parerea mea

Hello! Spre deosebire de alti ani, anul acesta am urmarit semifinalele si finala preselectiei nationale pentru Eurovision. Au fost foarte multi concurenti "no-name". Dintre numele mari au fost Luminita Anghel, Elena Carstea si, in masura in care se pot considera asa, Casa Presei, cu Robert Turcescu.

Dupa cum probabil ati aflat deja, castigatorul a iesit cel ales de public, Cezar, cu piesa It's my life.



Parerea mea:

Am fost disperata cand am vazut in semifinale, dar si in finala in ce mare masura a fost votata Casa Presei. Mi se pare cea mai nepotrivita melodie pentru Eurovision! Cei care au votat acea piesa nu s-au gandit deloc la cum vor percepe europenii piesa. Ei nu stiu cine este Robert Turcescu si nici nu inteleg melodia.

Am fost fericita cand am vazut ca juriul a trimis in fundul clasamentului Casa Presei. Am rasuflat usurata si de atunci incolo am fost resemnata si fericita cu oricine ar fi luat locul 1.

Primele trei piese din clasamentul final, aflate la o distanta de doar 1 punct una de celalalta, mi-au placut in masura in care le vedeam pe oricare pe scena Eurovisionului. Atat Electric Fence, cat si Luminita Anghel aveau melodii care puteau atrage atentia si poate si admiratia. Cu toate acestea am avut o mica problema si cu Electric Fence, caci melodia lor aducea putin a şatră, neoriginala, si cu Luminita, a carei melodie aducea a Adele- Skyfall (mai ales prin folosirea acelor sunete imprumutate din muzica ce creaza suspans in filme).

Pe de-alta parte am avut o problema si cu Cezar, caci mi-ar fi placut de zece ori mai mult melodia daca pe parcursul ei mai revenea la vocea normala, groasa, si facea alternante intre vocea de contratenor si cea normala. Era mai spectaculos.. insa merge si asa.

Per total sunt multumita de rezultatul din acest an al votului, caci vom trimite la Eurovision o melodie cum nu am mai avut, o melodie scoasa din tipare, ceva rar si care sa speram ca va face impresie buna.

Voi cum comentati? Cine ati fi vrut sa ne reprezinte la Malmo?

miercuri, 27 februarie 2013

Leapsa cu 10 intrebari


Am preluat/primit o leapsa de la Oana de curand, o leapsa scurta si interesanta:


1. Recunosc ca deocamdata nu am aflat de prea multe destinatii de vacante de vis, mai putin cunoscute, insa la fel, sau chiar mai frumoase ca cele pe care le stie toata lumea, asa ca as face un top mai general:
pe primul loc: Anglia, pe locul 2: una din tarile nordice, pe locul 3: Italia (Florenta si Venetia).

2. Nu stiu cand a fost ultima oara.. azi..ieri? Oricum nu sunt genul care "sufera" de prea multa dedicare pentru altii, uneori sunt destul de egoista. De exemplu in weekend am refuzat o invitatie de a iesi, caci am vrut sa am tot weekendul liber, sa ma odihnesc, sa fac o cura cu usturoi contra racelii si sa am serile libere pentru a ma uita la Romanii au talent si la Eurovision.

3. Azi .. la scoala.. :)

4. Dansul. Nu stiu sa ma dau cu bicicleta. Oricum, imi place sa dansez, chiar daca nu arat prea bine facand asta. Mi-ar fi placut sa fi stiut sa dansez, mai ales streetdance.

5. As scrie probabil in urma unei inspiratii venita fara s-o provoc, precum un vis, asa ca nu stiu cum s-ar numi cartea.

6. Uh, greu...Nu cred ca mi-am gasit inca melodia perfecta care sa-mi descrie viata, mi se pare chiar greu ca o astfel de melodie sa existe.. Si abia daca am trait un sfert din viata pana acum. Momentan as alege Metallica -The Unforgiven 2 sau Marina & The Diamonds - The Outsider.



7. Sunt multe lucruri pe care le gasesc motivante. Le preiau din carti, filme, seriale, din vorbele unor oameni inteligenti... Mi se pare ca e foarte motivanta ideea de a-ti stabili o imagine a ta care sa cuprinda toate schimbarile ce vrei sa le faci la tine, indiferent ca e vorba de psihic, fizic, cariera, etc, o imagine la care sa incerci sa ajungi muncind in fiecare zi pentru atingerea acestui ideal personal.

8. Nu cred. Poate e nevoie de timp ca sa-mi dau seama.

9. Martisoare :D Iar mai nou mi-am gasit o noua pasiune: colectionez idei din cartile citite. Le scriu frumos intr-un caiet, alaturi de citate si impresii.

10. Postare ta, Oana, am citit-o seara, si desi mi-am zis atunci ca retin ora.. uite ca de duminica, de cand am citit-o, am uitat. :)

Cam asta este. Eu astazi m-am dus sa-mi iau in sfarsit buletinul cartea de identitate si sunt tare fericita sa nu mai pun piciorul in locul ala pentru mult timp de acum inainte.


Cateva poze ce le-am gasit salvate prin calculator:


duminică, 24 februarie 2013

Ziua blogului si putina dragoste

Astazi blogul a implinit 2 ani de existenta, 2 ani in care nu a devenit exact ce mi-am propus, dar pentru mine e o realizarea ca nu l-am abandonat inca, la fel cum am abandonat multe alte proiecte pana acum...

Cu bune si rele, am ajuns cu blogul si in 2013, si la exact 2 ani de existenta, cu voi, cu cititorii si comentatorii mai noi si mai vechi, carora va multumesc ca mai dati un ochi si pe aici (chiar daca in ultima vreme am cam absentat).

Si fiindca azi e Dragobete, am zis sa imprastii si eu putina dragoste, veselie si lumina, asa ca va las cu cateva poze dulci.

vineri, 22 februarie 2013

De ce nu vreau sport la scoala



Nu stiu de voi, dar pentru mine prezenta orei de sport in orar e o mare nelamurire, cat si un cosmar. Sincer, nu inteleg de ce exista aceasta ora?

In primul rand, fiind numai una pe saptamana nu te ajuta nici cu sanatatea, nici cu slabitul, nici cu relaxarea, cu nimic! Numai te oboseste, te face sa transpiri, iar cum scolile nu-s dotate cu dusuri functionabile si nici nu e timp sa se spele o clasa intreaga de 30 de elevi intr-o pauza, stai tot restul zilei de scoala asa, fiindca orele de sport nu-s plasate neaparat la finalul cursurilor. Deci de ce mai exista?

In al doilea rand de ce trebuie sa iau eu note in catalog pe abilitatile mele fizice? De ce sa fiu repezita de profesor fiindca nu reusesc sa sar peste capra sau sa fac podul din prima? De ce sa ma chinui de o gramada de ori sa ma dau peste cap cu spatele, incercand sa aterizez cum trebuie, punandu-ma in asemenea pozitie jenanta in fata colegilor? Ce placere  si ce utilitate este sa inveti cum sa te dai peste cap corect sau cum sa sari peste banca? Acum pe bune?

Cum pot eu sa-i explic profesorului, si sa astept intelegere, ca eu azi nu as vrea sa fac sport fiindca am senzatii premenstruale sau ca ma simt balonata si nu-mi vine sa stau in lumanare in conditiile astea? Iar atunci ma aleg cu absenta nemotivata.. e fain asa?

Iar astia vor sa bage 4 ore de sport pe saptamana... Pai macar daca bagati toate astea 4 ore, atunci schimbati si sistemul de notare si faceti din orele astea clase care sa fie intr-adevar de relaxare si miscare, adica prin jocuri, incalziri usoare...

Insa raman la parerea ca nu-si au rostul orele de sport la scoala... E treaba parintilor sa nu-si lase copiii sa devina obezi, sa-i inscrie la cursuri de diferite sporturi (ca de-aia exista!!), sa fie atentie la sanatatea lor. Scoala sa se ocupe de mintea noastra! Dar nici macar asta nu o face cum trebuie.. si mai vrea sa-si ia si un al doilea job, ala de a se ocupa de fizicul nostru... Cand nici o treaba nu o faci bine, mai vrei sa te apuci de inca una?



duminică, 17 februarie 2013

18 ani...urmari

Iar.. iar am lipsit cu nemiluita de pe blog.. nu stiu ce am in ultima vreme, poate ca e ceva in schimbare in mine, poate ca mi-am pus noi prioritati..poate m-am plictisit... Cert este ca zilele astea au fost destul de pline si de obositoare pentru mine. Saptamana asta am fost sa-mi fac buletinul, insa a fost mai complicat decat ma asteptam si am avut ceva probleme cu unele acte, incat am fost de 3 ori acolo. De altfel mi-am petrecut Valentine's Day-ul in sectia de evidenta a populatiei, scriind cereri, vorbind cu babe simpatice si macinandu-mi nervii pana in momentul in care in sfarsit mi-au facut poza si am putut pleca.

Cu ocazia acestor intamplari m-am cam dumirit cum sta treaba cu sistemul asta din Romania, cu legi, cu dosare, cu contracte... Urasc sistematizarea asta, automatizarea, dezumanizarea, complicarea, dar stiu ca nu am puterea sa schimb nimic, ca degeaba ma revolt (lucru pe care nu l-au inteles si parintii mei, mult mai afectati de aceste intamplari).

Practic cu aceasta ocazie, a schimbarii buletinului, am cam primit un sut in fund de la viata. "Oh, you turned 18? Let's fuck you up and show you what being an adult is!"...

Cam asta este... Meanwhile am gasit 2 piese de la Metallica care sunt pur si simplu superbe (astea pe langa capodopera Nothing else matters, care imi ridica parul pe mine):




P.S. Sincer niciodata nu am crezut ca va ajunge sa-mi placa metal-ul, si uite ca in ultima vreme tot versuri de la Black Sabbath sau Metallica am in cap...

miercuri, 6 februarie 2013

Facultate in strainatate?



Recent am avut la scoala o conferinta cu un reprezentant al unei firme ce se ocupa de studentii care doresc sa urmeze o universitate din afara. Acesta ne-a povestit cu bune si rele cum e cu facultatea in Anglia, Scotia, Danemarca, Olanda etc. In unele tari nu se plateste taxa de scolarizare, in altele e destul de scumpa, iar traiul este si el greu. In Anglia sunt considerate cele mai bune universitati, dar mai exista si in alte tari universitati destul de underated. etc.

Acum sunt la o varsta la care ma mai pot inca gandi la posibilitatea de a merge afara la studii. Dar ma gandesc daca chiar te ajuta sa-ti gasesti un job mai rapid/ mai bun/ mai bine platit, sau sunt doar vorbe?

Mi se pare destul de greu sa mergi intr-o alta tara, o cu totul alta cultura, alt mediu, alte conditii de viata si alte taxe de unul singur. De exemplu in Anglia ploua toata ziua iar cazarea e greu de gasit cu un raport calitate/pret bun.

Pe de alta parte n-ar fi o aventura? Pana acum nu m-am gandit in mod serios la asta si nu am cautat facultati. Singurul lucru ce l-am observat pana acum este ca in strainatate gasesti mult mai multe specializari. Si ai ocazia sa inveti o limba straina (engleza in general) perfect, sa intri intr-o cultura noua, sa cunosti oameni noi, poate mai deschisi la minte....

Asa ca.. este mersul in strainatate la studii un vis (mai ales pentru cei cu resurse financiare reduse), sau e chiar posibil? Voi ati merge in strainatate la studii, sau ati prefera sa ramaneti in Romania?

duminică, 3 februarie 2013

Si s-a mai dus unul...

...s-a mai dus un an. S-a mai dus un an de a carui venire mi-a fost frica, dar pe care nu-l doream terminat. Ca parca altcumva e viata la 17 ani, fata de 18. Nu-i asa?

Iata ca maine ajung si eu la varsta mult dorita de toti adolescentii, varsta majoratului, varsta libertatii etc. Am tot fost intrebata "cum te simti acum ca faci 18 ani?" Raspunsul meu: "meeh". Nu sunt asa incantata ca altii de implinirea acesei varste. Nu ma intereseaza permisul de conducere deocamdata. Nu-i nu stiu ce sa ai dintr-o data liber la alcool, tutun, pornografie si toate lucrurile pentru adulti. Chestiile astea nu reprezinta ceva extraordinar, vreun premiu sau vreo necesitate. Ele sunt mici distractii mai mult sau mai putin rare. Oricum in ziua de azi ii vezi pe copiii de 14 ani ocupandu-se de toate cele mentionate mai sus.

Acum nu pot sa zic nici ca e oribil sa devii dintr-o data adult in fata legii. Nu-i ca si cum la 18 ani sunt data afara din casa si trebuie sa-mi castig existenta (desi pentru unii se intampla asta). Insa cu fiecare an care trece, tot mai aproape de finalul anilor de liniste si distractie ma simt. Si parca am impresia ca nu am profitat de ei indeajuns. Mi-as dori sa mai fac o data 17 ani.

Majoratul mi l-am tinut, dupa multe oftari, doar cu cateva colege mai apropiate de la scoala. A fost intim si simplu, dar placut. In rest am mai iesit si voi mai iesi cu cativa prieteni, tot in cinstea zilei mele, iar asta este tot. Fara surle si trambite. Ce sa-mi fac? Sunt o persoana discreta care nu se simte in largul ei cand este in centrul atentiei. Asta se pare ca sunt si mereu voi fi. :)


Poate imi voi schimba peste ceva timp parerea de acum, cat si starea melancolica.. dar deocamdata nu. 
Deocamdata trebuie sa-mi pregatesc zambetul pentru maine, cand va trebui sa duc la scoala bomboane si suc, sa fiu pupata de zeci de oameni cu amabilitate falsa, oameni care nu sunt cei pe care mi-as dori sa-i strang maine, de ziua mea, in brate.





duminică, 27 ianuarie 2013

Seriale descoperite in ultima vreme


Nu am mai scris demult despre pasiunea mea pentru seriale. In vacanta de iarna mi-a tinut companie un serial mai vechi, de 8 sezoane, o comedie care te prinde si te face sa indragesti personajele dupa numai cateva episoade.



Este vorba despre That '70s show, care nu este din anii '70 (ci este filmat la inceputul anilor 2000), insa actiunea se petrece in America anilor '70, mai precis 1976-1980.
Serialul descrie viata unui adolescent si a prietenilor lui, cat si problemele parintilor lor, show-ul surprinzand multe din preconceptiile, ideile, evenimentele acelor vremuri, ironizandu-le.

Din casting fac parte si Ashton Kutcher si Mila Kunis, acest serial fiind rampa lor de lansare. Daca nu-l puteti suporta pe Ashton Kutcher in comediile sale recente, atunci trebuie sa stiti ca in acest serial este un cu totul alt Ashton, unul simpatic, amuzant, care interpreteaza impecabil un personaj foarte indragit de fanii show-ului.

Aceasta este tema muzicala a show-ului, care descrie de altfel perfect serialul:


Recomand acest show in special acelora care iubesc muzica rock clasica, precum Led Zeppelin, The Doors, Pink Floyd, Eric Clapton sau Kiss. Personajele sunt fane ale acestui gen, poarta tricouri cu formatiile respective si au camerele pline de postere super faine cu artistii in voga a anilor `70.

Recomand acest show si acelora care sunt curiosi de cum era viata in America in acea perioada. Mereu mi-am dorit sa fi trait in anii 70 si 80, insa nu in Romania (fiindca Romania era toata cenzurata si incatusata pe vremea aia), ci undeva in Occident, de preferat chiar in "regina" Occidentului: SUA.

Recomand acest show acelora care vor doar sa se amuze copios si sa-si aduca aminte de adolescenta. Show-ul nu prea sta bine la capitolul continuitate, astfel incat personajul principal are 17 ani vreo 6 sezoane, timp de vreo 4 Craciunuri etc, dar scriptul vine mereu cu idei noi, amuzante, in tot serialul fiind cateva scene cu adevarat epice si unice. :)


Iar daca sunteti fani Friends, atunci nu cred ca va va displacea nici acest show.


Alt serial descoperit recent, unul nou si cu care n-am ajuns la zi inca, este tot o comedie: 2 Broke Girls.  Se compara la rating cu HIMYM si este una dintre cele mai amuzante comedii a momentului.


Eu am descoperit acest serial din plictiseala. Mi-au picat de mai multa vreme ochii pe numele serialului si pe posterul acestuia afisate pe prima pagina a vplay, insa abia saptamana aceasta l-am inceput.

Mi se pare faina ideea serialului (nu cunosc foarte multe seriale asa ca nu stiu daca mai sunt altele la fel), cu aventurile a doua fete fara bani care cauta sa castige cat mai mult pentru a-si deschide o mica afacere. La fiecare sfarsit de episod este afisat totalul de bani strans pana in acel moment de fete.

Vi-l recomand daca aveti chef de o comedioara si sunteti in cautare de noi seriale. Eu nu m-am mai uitat de mult la vechile mele seriale cum ar fi TVD sau PLL, am lasat sa se mai adune episoade noi, si eventual sa ma uit cand in tihna la tot sezonul, fara asteptarea de o saptamana intre episoade.

Vi-l recomand si daca va enerveaza hipsterii, pitipoancele si tipii prea plini de ei. ;)


Max, tipa bruneta, este genul de fata mai barbatoasa, nesentimentala, cool, care iti spune in fata ce o deranjeaza la tine. Caroline e o fosta bimbo bogata, care acum invata sa fie saraca si sa fie mai curajoasa, ca Max. Ea este cea care a venit cu ideea afacerii cu prajiturele.

+Pentru baieti: tipa bruneta din serial e o bunaciune (are niste curbe..!) si e super frumoasa :D Face tot serialul!


Primul serial, That 70s show are nota 8,2 pe iMDB, iar 2 Broke Girls are nota 7 pe iMDB. Sper sa gasiti interesante propunerile mele :). Si mai spuneti-mi si la ce seriale va uitati voi.

marți, 22 ianuarie 2013

Ajuti pe altcineva sa ia o decizie?

 

Cred ca tuturor ni s-a intamplat ca apropiatii sa ne ceara sfaturi in legatura cu o decizie ce trebuie s-o ia, iar noi la randul nostru am cautat ajutorul altora pentru a lua o decizie..
Este cazul si la mine acum, cand o prietena mi-a povestit ca nu stie daca sa se desparta de iubitul ei sau nu, mai ales ca-i cam place de altul. La fel cum eu de curand a trebuit sa cer la randul meu sfatul parintilor si prietenilor daca sa merg sau nu la un concurs de romana. Si totusi.. pana la urma pana unde ne ajuta parerile altora?

Cum pot eu sa-mi sfatuiesc prietena in legatura cu relatia ei si cu sentimentele ei? Imi este greu sa-i dau un raspuns, asa ca am cautat articole pe net si prin reviste referitoare la problema ei. M-am gandit ca ar fi bine sa le citeasca si sa decida singura.. Dar toti stim ca atunci cand e vorba de dragoste, deobicei inima alege, nu creierul, asa ca poti spune multe unei persoane care are probleme sentimentale, caci probabil va sfarsi prin a face exact contrarul a ceea ce ai zis tu.

In privinta mea, am luat decizia in mare parte singura, dar influentata de anumiti factori exteriori si interiori. Cu mama nu am reusit decat sa ma cert, daca i-am cerut sfatul.. In general nu prea accept sfaturile parintilor. Imi place sa fac asa cum cred eu ca e bine si consider ca am dreptate si sunt foarte constienta de ceea ce trebuie sa fac (chiar daca nu fac..parca ar fi doua persoane in mine!).

Numai cand imi amintesc cat m-am framantat intr-a 9-a daca sa ma mut sau nu la un nou liceu, la care si in ce clasa, ma apuca durerile de cap. Si pana la urma totul s-a rezolvat ca de la sine, everything went better than expected.

Si pana la urma de unde vin deciziile? Din inima, de la creier, din impulsuri, din imprejurari, de la impingeri de la spate...? Raspunsurile le gasim in noi insine, sau in ceea ce ne sfatuiesc altii?

luni, 14 ianuarie 2013

Suntem un popor anormal?

Mda, a inceput scoala, iar.  Incepe si iar se termina.. nici nu iti dai seama cat de repede trece...In fine.

Am gasit un interviu cu unul din istoricii romani, Lucian Boia. Acesta, la un moment dat spune ceva foarte bine punctat despre romani. E un raspuns pentru toti cei care se aduna si striga sus si tare despre "noi romanii suntem asa si pe dincolo", despre "mentalitatea poporului roman".



"E clar că ţara e defectă, asta simte orice român. E o ţară unde lucrurile nu se leagă cum trebuie, o ţară unde lucrurile nu merg bine. Asta nu înseamnă că ceilalţi sunt normali, iar românii ar fi mai puţin normali. [...] Nu cred că există un dat fundamental, aşa sunt românii, aşa sunt francezii ş.a.m.d. Românii sunt cum sunt sau, mai bine zis, se comportă cum se comportă în funcţie de istoria pe care o traversează, în funcţie de starea socială, culturală. Deci, dacă reacţiile românilor sunt astea care sunt e fiindcă istoria ne-a marcat într-un anume fel. Popoarele sunt diferite, dar sunt mai ales asemănătoare. Să nu exagerăm şi să spunem că românii sunt un fel de marţieni. Românii sunt europeni, destul de apropiaţi de celelalte popoare europene, dar au şi unele distincţii, cum există între toate popoarele. " (sursa)

Si eu am spus-o de multe ori: romanii au o anumita mentalitate. Insa nu e chiar adevarat. Nu suntem ciudati, nu avem un tipic de gandire din cine stie ce motive. Daca avem o mentalitate a poporului este pentru ca ne-am creat-o prin ceea ce zicem, prin toate injuraturile aduse acestui popor. Mai bine zis ne-am dat singuri impresia ca avem o mentalitate. Dupa cum zice si Lucian Boia, totul se datoreaza urmarilor istorice, sociale, culturale. Insa toate popoarele au probleme.. acum, mai tarziu, au avut, vor avea, mici, mari, semnificative, nesemnificative.. Poate japonezii sunt un popor laudabil in secolul acesta prin forta lor de munca si ingeniozitate, dar cine stie daca peste un secol lucrurile vor sta la fel...

In concluzie inclin sa cred ca Romania ar putea trece printr-o perioada mai roz in viitor... Asteptarea e grea intr-adevar, iar multi trecem prin neplaceri, ne dorim o viata mai buna.. Si cred ca avem dreptul, insa sa nu ne ingropam tara de vie!

vineri, 11 ianuarie 2013

Cand ajuta sa te minti singur si cand nu


 


Stim cu totii ca propria impresie asupra propriei persoane e un factor important in determinarea increderii si stimei de sine. Multe site-uri si reviste ne propun sa ne repetam noua insine lucruri pozitive (cum ar fi: "sunt destept, sunt frumos, etc"). Insa de aici si pana la a deveni prea increzatori si plini de sine nu e cale lunga.

In acest fel intalnim o gramada de persoane care se mint singure, sunt ori ingamfate, ori nu se vad pe ele insile in oglinda, traiesc viata ca pe o minciuna. Sigur ca ele nu isi mai dau seama ca tot ceea ce isi inchipuie si zic este fals. Iar daca isi dau seama si nu pot totusi sa renunte e si mai grav. Asa ca vreau sa clarific (asa cum cred eu) cand si cum te poti minti singur si cand nu.

E ok sa te trezesti dimineata din pat, sa te postezi in fata oglinzii si sa-ti repeti cuvinte frumoase si imbarbatari precum "Azi termin de facut acel lucru pe care il tot aman". Nu inseamna neaparat ca vei si face acel lucru (desi ar fi bine sa-l faci), insa e placut si sanatos sa stii de dimineata ce goal-uri ai pentru ziua respectiva. Cand "miciunica" este un scop, o imbarbatare, un compliment ea are darul sa se transforme in adevar, este un lucru pozitiv si ajuta la mentinerea starii de sanatate mentala.

Nu mai este ok sa te minti singur cand minciuna este in cantitate prea mare si cand ea este mult prea departe de adevar. De asemenea mai multe minciuni acumulate pot sa te faca sa incepi sa traiesti intr-o fantezie, sa nu te mai vezi catusi de putin cu ochi realistici. Nu e ok sa iti tot repeti tie insuti ca nu ai nevoie sa studiezi mai mult, ca vei trece examenele si ca poti sa te relaxezi toata ziua (mai ales cand catalogul arata note jalnice). Nu e ok sa iti spui ca esti sexy si nu ti se vede celulita si ca poti purta colanti pe strada, cand in realitate ai picioare groase, cu grasimea lasata. Nu e ok sa iti spui ca esti inca destul de puternic sa cari greutati de peste 5 kilograme in fiecare mana, daca esti batran/a si nu ai muschi. Etc. Exemple sunt destule si cred ca m-am facut inteleasa.

Trezirea la realitate poate fi foarte neplacuta si dureroasa atunci cand aduni prea multe minciuni adresate sinelui.


"Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui si sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealalta" -Dostoievski (Fratii Karamazov)


marți, 8 ianuarie 2013

Ce ma enerveaza in filme si seriale

 

Ca tot vorbeam de filme, mi-a venit ideea sa fac o mica lista cu cliseele, replicile, fazele care ma irita cel mai mult cand apar in productiile cinematografice sau seriale tv. Asa ca iata o lista cu cele mai enervante clisee in opinia mea:

1. "Lasa-ma sa-ti explic." "Nu vreau sa aud nicio explicatie!" - Asculta-l bă pe om, ca e mai bine decat sa faci pe drama queen si sa trantesti usa/telefonul! Ma enerveaza cumplit cand se intampla asta in filme, numai de dragul prelungirii suspansului si a dramei. Dar in filme hai.. in viata reala as trage o palma aceluia care ar da replica asta.

2. Astia au niste mic dejunuri soioase pe masa, suc de portocale in loc de apa, omleta cu bacon sau hamburger-uri, plus waffles cu dulceata, de-ti lasa gura apa. Si de cele mai multe ori mancarea, care e multa, ramane neatinsa pe masa fiindca personajul are ceva de facut, s-a suparat, si mai stiu eu ce. - Pe bune? Si mancarea?? mancarea aia delicioasa pe care ti-as hali-o eu intr-o secunda...macar termina-ti hamburgerul! Si se mai plang personajele (americane) ca sunt sarace, dar au de toate in casa + suc de portocale in loc de apa!

3. Eroul il prinde pe unul rau pe care ar trebui sa-l lege sau impuste. In loc sa faca imediat actiunea pentru care a alergat atata dupa el, personajul respectiv incepe sa stea la taclale, iar celalalt evident SCAPA!. -Pai daca asa ar face in realitate si politistii, ar fi lumea plina de infractori (haha, parca nu e oricum :)) )

4. "Nu te duce acolo!" "Ba ma duc because f**k you!", "Lasa-ma pe mine sa iti spun ce am de zis intai!" "Ba eu vorbesc inainte sa te ascult pe tine pentru ca de aia", "Nu fa asta, nu zi aia, nu-l asculta pe el" "Eu sunt un copil mare si alintat care face ce vrea muschiul lui!" - Evident, am inventat eu raspunsurile, insa asa ma enerveaza cand un personaj se comporta de parca e buricul pamantului si evident strica tot!

5. Film de groaza: se aud zgomote in pivnita, gasesti o casa parasita si intunecata, esti in masina si auzi ceva pe alee si e noapte etc. "O, hai sa merg singur/a sa vad ce e acolo, si eventual sa nu iau o lanterna sau telefonul, cu atat mai putin o arma, ca doar nu dau de criminal acolo!" - Si tu ca spectator iti vine sa urli "Băăă! Nu merge acolo, esti prost/proasta?!"

6. Tare usor se mai circula prin filme printr-un oras aglomerat (deobicei mult batutul New York)! Daca personajul nu ridica mana sa-i vina imediat un taxi, atunci se duce la o statie de autobuz sau troleu unde nu-i niciodata aglomerat, sau isi ia masina parcata si neblocata de pe marginea drumului, sau se urca intr-o masina random care se intampla sa aiba lasate cheile in contact si o ia la sanatoasa cu ea, nerespectand regulile de circulatie, eventual si daramand o taraba cu fructe in drum. - Si noi ne chinuim in trafic, sau in mijloace de transport puturoase...


duminică, 6 ianuarie 2013

Vreau filme!

 Hello! Se pare ca la mine vacanta nu m-a motivat sa scriu mai mult pe blog, iar acum chiar nu am scuza ca "n-am timp". Pierd vremea cat e ziua de lunga. Citesc, dorm, ascult muzica, ma uit la seriale.. insa mi-as dori sa mai completez meniul si cu cate un film, din pacate prea rar reusesc sa vad vreunul pe calculator.

Aici e buba mea... Deobicei ma uit la filme online, si aici stiti cum e: se mai blocheaza, mai pica netul, sunt miile de reclame prin care trebuie sa sapi ca sa ajungi la film etc. Apoi am vazut ca foarte multe filme au fost sterse probabil atunci cand a fost disperarea aia  generala cu acta. Am vrut sa trec la planul b si sa mai dau un ochi pe thepiratebay dar am vazut ca siteul a fost blocat sau asa ceva si nu am reusit nicicum sa-l deblochez. Poate ma ajuta cineva aici..

Nu sunt prea priceputa in chestiile astea.. nu am descarcat niciodata vreun film de pe diverse siteuri (am mai multa incredere in torentele de pe piratebay), si m-am bazat mereu pe filmele online. Dar cum am zis multe filme au fost sterse. Poate voi incerca si siteurile din afara... chit ca imi place in general sa am subtitrare in romana (ca de multe ori vreau sa ma uit cu ai mei, iar ei nu prea sunt cu engleza).

Asa ca.. sugestii? Voi cum procedati cand vreti sa va uitati la un film?

marți, 1 ianuarie 2013

Rezolutii pentru anul 2013

 

In primul rand, LA MULTI ANI!! Iata ca a venit si nesperatul (de catre multi oameni) 2013! A trecut sfarsitul lumii, a trecut Gangnam Style de un miliard de vizualizari, a trecut isteria sarbatorilor (ma rog, nu si pentru sarbi), si lucrurile incep sa se calmeze (pentru unii asta presupune depasirea mahmurelii de anul nou).

Sa speram ca 2013 vine cu imbunatatiri pe toate planurile, cu noroc, cu pace si fericire. Si poate da Doamne si vine si un asteroid sa-i loveasca in cap pe unii.. glumesc :P..


Anul trecut pe vremea asta faceam o lista cu goal-uri pentru 2012. Sa vedem ce am reusit sa indeplinesc:

- "mai multe postări pe blog, mai mulţi cititori...să organizez la un moment dat şi un giveaway" -ei bine mai multe postari si mai multi cititori am avut, insa nu atat de multe/i cat mi-as fi dorit. Giveaway nu am organizat inca.

- "să citesc cel puţin 15 cărţi de genuri diferite" -Yes, i did!! Me so happy! (lista cu ce am citit in pagina cu recenzii de carti)

- "să vizualizez cel puţin 10 filme de valoare, din fiecare gen" -again, yes i did! (lista cu ce am vazut in pagina cu recenzii de filme)

- "să găsesc şi alte seriale de valoare de urmărit" - am facut-o si pe asta

- "să-mi perfecţionez engleza în mod extra-şcolar" -asta mai putin.. am reusit numai sa ma apuc de o carte (Dracula) in engleza si sa mai citesc in vacante din ea.. iar daca se pune si faptul ca m-am uitat la cateva emisiuni in engleza fara subtitrare...

- "să fac mai mult smart shopping" - imi vine sa cred ca am reusit sa fac asta

- "mai mult inot, mai multe ieşiri" - aici am cam trisat, caci am mers la inot numai in vacanta de vara impinsa din spate de mama.. iar cu iesirile iar n-am stat asa bine (sunt o leguma and i know it)

- "să-mi vizitez bunica" - nu am mai facut-o...

- "să scriu în continuare la mini-romanul început" - nici asta.. am o gramada de "mini-romane" incepute prin calculator dar ori mi se par stupide ori sunt prea lenesa sa-mi muncesc creierii cu ele.. pacat totusi..

- "să-mi menţin notele bune cu care am început noua şcoală" - da, medie anuala 9,94, hell yeah!

- "să-mi fac mai multe schimbări de look, în special la păr " - nu am facut-o

- "să îmi perfecţionez încrederea de sine şi anumite însuşiri precum viteza de reacţie, memoria etc." - asa si asa

Per total am reusit sa fac cam jumatate din lucrurile ce mi le-am propus...


Acum lista de rezolutii pentru anul care tocmai a inceput:
  • sa citesc cel putin 15 carti
  • sa vad cel putin 20 de filme bune
  • sa-mi pastrez blogul activ si sa cresc numarul de cititori si postari
  • sa nu ma cert cu colegii, sau profesorii, sa-mi mentin imaginea pozitiva si prieteniile
  • sa invat la fel de bine
  • excursia in Canada
  • imbunatatirea englezei
  • sa ajung sa ma apreciez si sa am completa incredere in mine
  • sa fiu mai dinamica, mai putin lenesa
  • sa mai desenez
  • implicari in actiuni extra-scolare, voluntariate, concursuri
  • sa ma decid asupra unei facultati 

Cum a fost revelionul la voi? :)



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...