marți, 28 februarie 2012

Random

Nu am mai avut deloc timp zilele astea de vreun post serios, si inca nu am timp, pana in weekend.. dar sa va spun ce am mai facut in ultima vreme...

Am terminat de citit o carte foarte frumoasa: Cartea Mironei de Cella Serghi. Este un roman modernist, subiectiv, de analiza psihologica, intrucat naratoarea-personaj povesteste atat gandurile si sentimentele ei, cat si franturi din viata altora. E o carte despre viata in cel de al doilea razboi mondial, a carui personaj central e o tanara scriitoare. E interesant faptul ca afli multe povesti a diferiti oameni, povesti triste care iti aduc macar o lacrima pe obraz. Nu e o carte de actiune si poate fi plictisitoare daca nu te straduiesti sa te transpui in pielea personajelor, sa le simti durerea. Totul e bineinteles conturat in jurul povestii amoroase a protagonistei cu un barbat mai in varsta.

Am fost la inmormantarea mamei unei colege care m-a impresionat peste masura, in sensul ca am simtit ca oricare dintre mine si colegii mei puteau fii in locul ei si avea parte de o asemenea tragedie. E trist, si pentru o intreaga zi m-am transpus asa mult in locul fetei incat simteam ca aveam un gol in suflet. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca mi-ar muri vreunul din parinti asa devreme. Dar Dumnezeu dirijeaza totul si stie ce e mai bine, caci totul e cu un rost in viata.

Iar in timpul liber (ma rog, ieri nu se pune, ca am dormit ca proasta toata dupamasa pana la 8, dupa ce am

sâmbătă, 25 februarie 2012

Prima dată când...


Sâmbătă, soare, cer albastru, ce mai, vine primăvara!
Am zis să fac un post mai light pentru o aşa zi de sâmbătă, aşa că am preluat de la C.L.M o leapşă legată de amintiri. Trebuie să vă povestesc despre prima mea dată când am făcut ceva important, amuzant sau inedit ce mi-a rămas viu în memorie.

Prima dată când am fugit de acasă. Eram mică (3-4 ani), m-am luat de mână cu verişoara mea şi am tulit-o pe străzi. Cei mai vechi pe aici ştiu povestea :D

Prima dată când am mers la mare. Eram într-a 3-a şi se organiza cu şcoala excursie la Costineşti. Am mers împreună cu verişoara mea, care mai fusese o dată la mare. Pentru mine era ceva nou şi îmi aduc aminte că îmi era tare frică să mă bag în apă, aşa că stăteam la mal şi culegeam scoici. De atunci în fiecare an mi-am făcut obiceiul să adun scoici, să am ca amintire. Sunt mai multe de povestit despre secvenţa asta, încât îmi voi programa să fac o postare separată.

Prima dată când m-am îndrăgostit. A fost în clasa a 6-a de un tip mai mare (logic)..mă rog nu s-a lăsat decât cu amintiri triste, mai ales pentru că şi prietena mea se îndrăgostise de el, poate chiar mai tare.

vineri, 24 februarie 2012

Bloguleţule, bloguleţ!


Iată că timpul a trecut în viteză şi a împlinit şi blogul meu un an... Când mă gândesc ce făceam anul trecut pe vremea asta, ce m-a făcut să iau decizia să încep un blog... Aşa cum am zis şi în prima postare, am avut eu de-a lungul timpului multe tentative de a începe un blog, de a conduce un forum, un chat etc, dar toate au eşuat şi nu au durat mai mult de un an. Am trecut prin nişte faze prin care cred că mulţi dintre noi au trecut, când erau mai mici şi doreau să aibă şi ei un site, să conducă un grup de persoane online...
Dar blogul este despre a-mi împărtăşi părerile şi sentimentele, este ceva mai matur şi am de gând să ma ţin de el, căci nu e o simplă fiţă.

Nu pot spune că am realizat nu ştiu ce într-un an, dar sunt bucuroasă că mi-am câştigat câţiva vizitatori şi comentatori fideli şi prieteni online, cât şi cititori în ascuns, care revin mereu pentru a-mi citi postările. Cu ocazia aceasta îi salut pe românii din SUA, Moldova, Rusia sau Germania, ţări din care s-au strâns cei mai mulţi cititori străini. Le mulţumesc şi lui C.L.M., Biancăi Dobrescu, fetei care te iubeşte, Airei (şi lui Google :p) care au redirecţionat cei mai mulţi cititori către blogul meu.

Ce să mai zic, Happy Birthday, bloguleţule!

miercuri, 22 februarie 2012

Secrete din spatele culiselor

 Ca tot se apropie ziua blogului, sa va arat si voua cu ce cautari mai amuzante pe Google, s-a ajuns la mine pe blog, in timp de un an:


sculpturi din latex
- asta-i buna :)) Nu am mai auzit de asa ceva :P
buda si sticla - wc din sticla vrei sa zici? da, ar fi util sa ne putem vedea produsele alunecand in jos pe canal..
basme si fizica  - nu prea au legatura ... dar ce palavrageste profu` de fizica cam sunt basme pentru multi...
vreau sa fiu fiica lui lady gaga - si eu vreau sa fiu fiica lui Oprah, i still have hopes
ashton kutcher h2o movie - iar nu au legatura.. ashton kutcher sirena??
nu sunt neaparat cosmaruri - dar te trezesc in toiul noptii transpirat...
silicoane da sau nu? - doar daca ai ajuns la maturitate si le ai chiar mici, sau daca ti-s extrem de lasate
aud tantarii noaptea - si eu, si e sunetul care il detest cel mai mult..nici macar bieber nu poate concura cu tantarii 
zone umede poze - sunt singura care se gandeste in directii gresite cand a citit asta?

duminică, 19 februarie 2012

Învaţă să înţelegi!

Eram în tramvai, stiţi una din cele 5 zile ale săptămânii când repeţi rutina casă-şcoală şi invers, şi s-a întâmplat ceva aparent nesemnificativ, care m-a pus pe gânduri.

Era mare înghesuială şi eram efectiv mulată după corpurile şi mişcările celorlalţi. În spatele meu, după cum aveam să constat mai târziu, era o fetiţă cu sindromul Down, pe care am mai văzut-o şi altădată. O auzeam murmurând şi spunând tot felul de lucruri (nu am înţeles nicio frază clar), fiind evident nemulţumită de aglomeraţie. La următoarea staţie coborau mai mulţi oameni şi prin mişcarea produsă m-am văzut nevoită să o împing şi pe ea puţin. S-a supărat şi a început iar să vorbească, probabil şi cu mine, dar nu i-am acordat atentie, deşi m-am necăjit ştiind că acum o să mă ţină minte şi nu o să-i treacă supărarea prea uşor.
Întorcându-mă dinspre ea, am dat nas în nas cu o bătrână care a început să-mi zică că "lasă, nu o băga în

sâmbătă, 18 februarie 2012

Leapsă

Îmi cer scuze pentru îndelungata absenţă, nu ştiu cum a trecut aşa repede săptămâna...Am fost ocupată cu teste şi olimpiada de română (şi încă mai sunt).
Să trec acum la o leapşă-datorie care am primit-o acum mai mult de o săptămână. Ştiu că mulţi aţi făcut-o deja, aşa că nu o mai predau (decât, desigur, dacă cineva vrea să o mai facă).

1.Aminteste-ti persoana care ti-a dat premiul printr-un link catre blogul ei:  
Sorana 
thankx :)



2. Raspunde-ti intrebarilor care insotesc premiul.
a. Care este produsul de machiaj preferat?
fardul de pleoape (dar nu e neapărat cel care îl folosesc every day)

b. Care a fost trend-ul preferat in anul 2011 ?
habar n-am.. ojele vesele, colorate, neon, vara

c. Care este desertul tau preferat ?
prajitură de ciocolată (cam orice de ciocolată)
d. Culoarea preferata ?
mov

sâmbătă, 11 februarie 2012

Noi ce mai avem voie?


Nu prea sunt foarte la curent cu tot ce se întâmplă cu noile terori care au apărut şi fac deja "victime": SOPA, ACTA and so on, dar nu pot să nu mă îngrijorez cu privire la viitor.

Astăzi am vrut să revăd un film online (The Tourist) şi nu l-am găsit pe nicăieri, peste tot îmi zicea că nu mai există videoul. Acum nu ştiu dacă e pe moment, şi sper să fie, dar dacă o să începem să avem restricţii la vizionat online e nasol. Iar eu am probleme cu descărcatul de pe torente, fiindcă nu pot deschide niciodată ceea ce am descărcat, chiar dacă am extras fişele, dar mnah asta e altă problemă, pe care sper s-o rezolv.

Revenind la problema principală, de ce ACTA?

vineri, 10 februarie 2012

Random quote

Lucrând pentru o temă la istorie, am dat peste acest citat care mi-a plăcut într-atât de mult, că l-am rostit de vreo 3 ori cu voce tare, pe tonul cu care probabil a fost zis, încercând să mi-l intipăresc în minte.

--Napoleon Bonaparte

miercuri, 8 februarie 2012

Intoarce-te la tine

Cel mai important, inainte de a inceperea oricarei relatii, este sa ne cunoastem pe noi insine. 

A te cunoaste bine pe tine insusi, a te explora pe dinauntru, a-ti studia propria persoana e un lucru care ar trebui toti sa-l faca. Sunt convinsa ca multe certuri in cuplu, si in general in relatiile cu ceilalti, pornesc de la nemultumiri interioare, de la complexe si de la reactii neasteptate. 
De aceea e important sa nu fim mereu asa extrovertiti, sa ne mai inchidem uneori in noi insine si sa meditam. Cei care isi vad doar de viata sociala, exterioara, sunt superficiali (cel mai adesea), sunt nesiguri pe propria persoana (chiar daca nu se vede) si au caderi nervoase, sunt instabili emotionali.

Cum ne putem cunoaste mai bine? Eu am inceput "procesul" cam cu un an in urma. De cand studiez psihologia la scoala sunt mai informata, inteleg mai multe. Important este sa vorbesti cu tine insuti. Sa-ti analizezi gandurile, visurile, pornirile. De unde vin ele? Dintr-un subconstient foarte incarcat de informatie, pe care abia il putem explora. Creierul are o multime de parti neaccesate de catre noi, dar cu putin exercitiu/efort/interes putem "debloca" cateva particele.
Sa nu mai vorbesc despre complexe si defecte. Analizeaza, incepand cu copilaria ta si cu evenimentele din

sâmbătă, 4 februarie 2012

Happy Birthday to me :D

Da, am implinit 17 ani... Nu stiu ce sa zic.. E o varsta frumoasa, sau nu? Ma apropriu prea repede de varsta maturitatii? Mie una nu-mi place sa "imbatranesc", daca as putea as ramane toata viata la varsta asta. Of, unde esti Edward cand am nevoie de tine? :))
Cu alte cuvinte... Ce am realizat la varsta de 16 ani si pana in prezent?
Am invatat sa fiu mai independenta. Am invatat sa nu-mi mai pese asa mult de ce zice lumea. Am invatat sa fiu mai puternica. Am invatat sa ma plac(ma rog inca lucrez la asta). Am invatat sa fiu mai prietenoasa. Mi-am schimbat scoala, o mare decizie. Am cunoscut o multime de persoane noi. Am evoluat.
Asta e.. Dar se duce si ziua asta asa cum a venit si mai adaugam cate o zi, cate o luna, cate un an la varsta noastra...


Pana una alta, va servesc si pe voi cu o bucatica de tort :)

miercuri, 1 februarie 2012

The one that got away...

Multe relaţii din viaţa reală devin complicate. Oare până unde suntem dispuşi să mergem?

Mă gândesc, din experienţele altora, dacă merită să continuăm o relaţie în care există greutăţi, partenerii au probleme, sunt chiar căzuţi psihic câteodată, iar atunci când se simt bine, sunt cei mai buni prieteni. Eu nu am trecut prin aşa ceva, dar când trebuie să mă pun în locul altora, îmi dau seama că nu sunt sigură cum aş proceda.
Uneori nu-i mai bine să nu te complici, să rămâneţi prieteni, sau doar simpli cunoscuţi, şi să-ţi vezi de viaţă, să te implici într-o relaţie mai veselă?  Dar dacă consideri că partenerul e un om rar şi merită, nu vrei să-l laşi să-ţi scape, dar te simţi obosit(ă) deja..?

Eu una cred că aş simţi nevoia unei pauze de gândire. Trebuie să luăm decizia înţeleaptă ca să nu regretăm toată viaţa, însă e greu să fim siguri. Ni se spune să ne ascultăm inima, dar uneori trebuie să ascultăm şi de anumite instincte, mesaje transmise de către creier...E simplu în teorie, dar e greu în practică, nu-i aşa? So will you be the one that got away?


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...