duminică, 29 ianuarie 2012

Satisfacţiile finalului de săptămână

După un weekend intreg de învăţat şi făcut teme, a venit şi duminica seara, momentul în care mă simt melancolică şi tristă pentru faptul că vine lunea şi o iau de la capăt. Dar pe de altă parte mă gândesc cât de plăcut e sentimentul de mulţumire după ce ştii că ai făcut tot ce ţi-ai propus, ai muncit şi eşti pregătit, nu ai pierdut vremea...

Nu vi se întâmplă? E neplăcut rău de tot să ştii de vineri dupămasă că trebuie sa înveţi pentru testul la mate de miercuri, eseul la română pentru marti si ascultatul la istorie de luni, dar ai satisfacţia că ţi-ai făcut datoria, şi cu puţin noroc nu vei avea aşa multe teme în restul săptămânii :)

Pe de altă parte, azi nu am lucrat totuşi aşa mult, căci dupămasă m-am uitat la Gala Laureaţilor la Campionatul European de Patinaj artistic, bineînţeles cu dorinţa enormă de a nu-l rata pe Plushenko ;) Norocoşi sunt bucureştenii pentru că vor veni să facă show în capitală el şi alţii de (aproape) talia lui.

O săptămână plăcută să aveţi! (eu ştiu că voi avea, cel puţin spre final, căci îmi voi sărbători ziua mai multe ori :D)

joi, 26 ianuarie 2012

Oare cum se va scrie istoria României?


După atâtea proteste, mă şi întreb oare cum va fii viitorul? Se va schimba guvernul, se va schimba forma de conducere, va reveni România la monarhie, la cererea popoprului. Se poate?

Pe de-o parte, mie mi se pare o chestie interesantă.. să avem rege.. dar pe cine?
Monarhii au evoluat din mici conducători, chiar tribali, nu cred că a existat vreodată o transformare din preşedenţie în monarhie. S-au format dinastii şi linii întregi de sânge. Oare cum ar putea porni o ţară evoluată de la zero, ca monarhie?

E doar o propunere până acum, şi sunt slabele şansele să devină reală. Voi ce credeţi?

duminică, 22 ianuarie 2012

Pe ce muzică dansăm?

De ce fiind la o petrecere, acasa, toţi dansează pe Money Maker sau pe One billion ori Danca Bonito, dar când cineva pune o melodie de dansat precum Fire Burning on the Dance Floor (Sean Kingston) sau Low (Flo Rida), toţi se azează jos fiindca sunt prea obosiţi sau se scuză că nu ştiu să danseze pe melodiile astea?
Cât de greu este să dansezi, să simţi ritmul, să te "scufunzi" în melodie şi să te mişti pe ea, aşa cum îţi vine? Oare lumea nu mai ştie ce înseamnă muzică adevărată pe care să dansezi, şi nu porcării remixate, pe care dai numai de fund si le uiţi într-un an ?

Ce-mi place mie şi consider că e muzică de dansat de calitate:
  • Fire Burning on the Dance Floor - Sean Kingston
  • Low - Flo Rida
  • G-Get up and Dance - Faber Drive
  • Hung up - Madonna
  • Let-s get loud - Jennifer Lopez
  • On the Floor - Jennifer Lopez
  • In The Ayer - Will.I.Am ft Fergie
  • Hollaback Girl - Gwen Stefani
  • Billie Jean - Michael Jackson
  • Where them girls at - David Guetta ft Flo-Rida & Nicki Minaj
  • Just Dance - Lady Gaga
  • Pump It - Black Eyed Peas
  • Shut Up and Drive - Rihanna
  • Don't Stop the Music - Rihanna
  • Party in the USA -  Miley Cyrus 
  • Yeah - Usher
etc..

My favorite in momentul acesta:


Voi ce melodii mai ascultaţi, pe care să vă vină să ţopăiţi?

vineri, 20 ianuarie 2012

Închisoare sau ce?

Tocmai mă uitam pe un site la diverse chestii cand am dat peste asta: [vezi sursa]

Păi asta e închisoare sau hotel? 
Trecând peste revoltă (pentru nişte scursuri nu trebuie să fie condiţii de lux, mai bune decât au unii cetăţeni onorabili la ei acasă), cine vrea să meargă în Austria cu mine şi să comitem o crimă? ;)


p.s. Glumesc!

miercuri, 18 ianuarie 2012

N-am leac pentru lenea mea

Cu toţii avem defecte, dar la mine cred că cel mai mare este lenea.
Mi-e lene să ies din casă să merg la shopping, mi-e lene să mă scol, mi-e lene să ies să merg la bazin, mi-e lene să mă apuc de învăţat, mi-e lene să selectez un text pentru a nu-l sterge literă cu literă etc...Rar se întâmplă să am porniri mai energice.
Nu ştiu cu ce leacuri pot să-mi vindec lenea şi inerţia asta a mea. S-ar zice că voinţa, dar când voinţă nu este destulă? Închipuiţi-vă "lene de a avea voinţă" !

Şi voi sunteţi tot aşa? Încep să mă îngrijorez.. :p

duminică, 15 ianuarie 2012

We love villains!


Deja mă întreb, de ce mai aduc scenariştii personaje negative,dacă ne fac să le iubim? Vor să ne verifice conştiinţa?

De când sunt mică şi mă uit la desene, am avut înclinaţia să îmi placă personajele negative (nu-mi mai aduc aminte nume, dar mă uitam mult la x-men, witch, spioanele şi dinastea), iar acum încă am tendinţa să mă îndrăgostesc de-a dreptul de unele dintre ele. Pot da exemple din chestiile la care mă uit acum: Klaus (The Vampire Diaries), Damon (same, dar la inceput), Jake (The Secret Circle), Severus Snape (Harry Potter), Draco Malfoy (same), Bellatrix Lestrange (same, nici nu ştiu de ce îmi place, mai mult mă amuză în film), Voldemort (same), Jack Sparrow (Pirates of the Carribean) etc... Mai sunt si din desenele de genul Kim Possible si Teen Titans, dar nu-mi aduc aminte numele. Oricum, ideea e că apar ca personaje negative care fac foarte mult rău, dar devin chiar plăcute şi şarmante.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Do you listen to THE manele?

Dati si voi un search de cautare pe wikipedia cu "manele" ;)
Eu abia acum am vazut minunatia asta...Si ma refer la pagina in engleza, care fac manelele sa para un gen muzical atat de elaborat...
=)))))))

Vezi restul minunatiei aici.

Si acum cu totii:
Banii mei ,banii mei,banii mei ,banii mei
Pentru tine sunt prea grei nu stii ce sa faci cu ei
Mr. Juve si Susanu si cu Gutza barosanul
Tot pentru baietii full de bani
Sa fie special doar pentru bastani... Yeah!

p.s. stiu ca e destul de veche povestea, dar nu m-am putut abtine :)))) Dati clik pe imagine pentru a o vedea mare.

vineri, 13 ianuarie 2012

Dans prin univers

Nu stiu de voi, dar pe mine m-au fascinat intotdeauna pozele cu cosmosul, luna, stelele...
Cat mi-as dori sa vad cu ochii mei asemenea minunatii.
Just imagine that! 










P.S. Sper ca nu te-ai plictisit :D Imaginile merita sa nu scroll-ezi peste ele prea repede! 
P.S.2: Poti da clik pe ele si sa iti salvezi imaginile pentru desktop. Nu toate merg.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Prieteniile din copilarie vs cele mature

Sunt curioasă în general, în viaţă, care prietenii durează mai mult? Cele formate în perioada copilăriei, a adolescenţei sau la maturitate? Oare ce înseamnă prietenia la vârsta noastră (15-18 ani)?

Eu personal, nu sunt o tipă care îşi face foarte multe prietene. Până acum am avut doar vreo 5 prietene, dintre care doar 2 au durat mai mult. În fiecare etapă a vieţii mele, la creşă, grădi, şcoala generală am avut câte o prietenă şi niciuna nu a durat mult. E cam greu, sa rămâi prieten multă vreme cu cineva întâlnit la creşă sau grădiniţă, pentru că prieteniile la vârsta aceea se formează pe motive superficiale.
În şcoala primară devine mai complicat. Deja te îndrepţi către colegii care par a avea aceleaşi preocupări ca tine, aceleasi desene animate favorite etc. În cazul meu, cu cine am nimerit în bancă. Am avut două prietene foarte bune în acel timp, dar mi-am schimbat şcoala într-a cincea, iar legăturile s-au rupt.

luni, 9 ianuarie 2012

Amintiri din copilărie - Nu te pune cu tata-câine! (partea II)

>> citeşte mai întâi prima parte (clik)

Mergeam cu picioarele grele, păşind printre urzici, străbătând calea de ieşire din aluniş. Era mersul unor copii terifiaţi, care încă se străduiau să perceapă pe de-a întregul ceea ce tocmai se întâmplase. Am ajuns pe terasă şi ne-am oprit locului scrutând curtea, pentru a vedea dacă îl zărim pe Ursu. Nici urmă de dulău.
Ne-am zis că probabil s-a dus şi s-a ascuns pe undeva, poate chiar trage un pui de somn, nefiind prea bine dispus. Am stat pe terasă cât am stat, când ne-am adus brusc aminte de Frami. Oare a născut puişorii? Eram entuziasmaţi. Ne-a fost frică să mergem singuri aşa că am rugat pe cineva să vina cu noi, să vadă ce face Frami. A venit cineva, caci ardeam de curiozitate.
Am coborât noi amândoi în urma bărbatului, dornici să intrăm la Frami şi la căţeluşi. Eu încheiam şirul. Tot atunci a apărut şi Ursu, supraveghind mişcările noastre. Nu ne era frică, pentru ca între noi doi şi dulău era barbatul care se înţelegea bine cu el. Dar cand omul s-a aplecat să intre în pivniţă, lăsându-ne faţă în faţă cu Ursu, s-a întâmplat răul.

duminică, 8 ianuarie 2012

New Year's Eve - dragoste si sperante pentru noul an

Ştiu că a trecut deja revelionul şi mă blestem că nu mi-am adus aminte mai devreme să scriu despre acest film.. Dar măcar mai sunt unii care sărbătoresc după stilul vechi...Oricum este un film potrivit de vazut la inceput de an, cand se intinde in fata noastra un nou inceput, proaspat si necunoscut.

New Year's Eve este un film in genul Valentine's Day, cu o distributie de lux si actiunea desfasurandu-se intr-o singura zi, fiind diferita de la om la om.

Puncte forte:
  • Distributia: Robert De Niro, Ashton Kutcher, Zac Efron, Jon Bon Jovi, Halle Berry, Jessica Biel, Michelle Pfeiffer, Katherine Heigl, Sarah Jessica Parker etc. Cu toate acestea niciunul nu a avut vreun rol care sa se ridice la nivelul lor.
  • Povestile: Cel mai mult mi-a placut (chiar daca e un cliseu) povestea doamnei trecuta de prima tinerete, care nu crede in rezolutiile de anul nou, dar impinsa de un tanar isi face o lista si i-o inmaneaza acestuia cu rugamintea de a-i indeplini toate dorintele de pe ea in ajunul anului noi. La fel de mult mi-a placut si povestea batranului pe moarte. Veti vedea voi despre ce e vorba.
  • Starea de buna dispozitie ce ti-o creaaza filmul. Intra-adevar pentru toti care avem putina sensibilitate in noi, se asterne un zambet pe fetele noastre. Nu-l judecati prea dur! E un film facut pentru entertainment.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Crăciun în stilul Agatha Christie


Probabil ideea unei crime tocmai de sărbătoarea Crăciunului nu mai are aşa un mare impact, acum, că i-a trecut vremea, dar trebuie să vă vorbesc despre cartea aceasta.
Este una dintre cele mai interesante cărţi marca Agatha Christie (defapt toate sunt minunate da nah...). Se poate compara cu Crima din Orient Expres, sau cu Cursa de şoareci. Se numeşte Crăciunul lui Poirot-Hercule Poirot's Christmas.
Aşa cum însuşi scriitoarea ne avertizează la începutul cărţii, crima din această carte este crudă, violentă, cu mult sânge. Un cititor i se plânsese de crimele ei, devenite prea rafinate, anoste. Avem parte despre un caz dificil, în care toţi sunt suspecţi, toţi au motive egale de a ucide.
Simeon Lee este un bătrân milionar, care hotărăşte să-şi adune toate rudele în juru-i de Crăciun. S-ar putea crede că bătrânului i s-a urât de singurătate, că vrea să se împace cu copiii săi şi îşi doreşte să moară în braţele lor. Nimic mai greşit!
Bătrânul doreşte defapt să işte certuri, cunoscându-le celor din jur punctele slabe. Dar firea sa îi atrage moartea, aşa cum subliniază Poirot. Felul în care a fost ucis are legătură cu felul său de a fi. Iar lucrul care îl intrigă cel mai mult pe Poirot este misterul sângelui împrăştiat peste tot în cameră, cât şi faptul că uşa era încuiată pe dinăuntru, ferestrele închise iar, din cameră se auzea zgomotul unei bătăi straşnice. Cireaşa de pe colivă este când ceilalţi au spart uşa şi nu au găsit înauntru decât cadavrul bătrânului. Unde şi cine este ucigaşul?
Trebuie să recunosc că având ceva experienţă cu romanele Agathei Christie, am mers aproape la ţintă şi nu am fost prea mirată de deznodământ. Dar vă invit şi pe voi să încercaţi să ghiciţi :)

Mai am câteva cărţi despre care mi-ar plăcea să vă vorbesc, tot scrise de ea. Cine ştie, poate mai fac pe cineva addicted to them. Cei de la RAO au o colecţie măricică, deşi sunt tare prost tipărite, cu multe greşeli. În plus, la Immedio din Timişoara (nu ştiu dacă în toată ţara), e ofertă de 3 cărţi la preţ de 2 pentru romanele Agathei Christie. Ţine până în 7 februarie :)

p.s. După carte, există şi un film. Nu-l rataţi!

sursa foto

vineri, 6 ianuarie 2012

Amintiri din copilărie - Nu te pune cu tata-câine! (partea I)


Eiii, vacanţa e cel mai bun prilej să-mi mai aduc aminte de păţaniile mele din copilărie... Ultima oară rămăsesem la prima mea fugă de Ursu, pe când era şi Ursu tinerel. Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate toate câte se mai întâmplaseră de la acea fugă şi până la momentul de care voi vorbi în această postare, cert este că în astă vară eram mai măricică şi mă împăcasem cu Ursu. Ei da! A fost prima mea împăcare oficială, şi eram toată ziua pe afară cu el (dezlegat)...Dar întâmplarea face ca Frami, căţeluşa, să-i aducă pe lume puişorii lui Ursu, tocmai într-o zi senină, când toţi forfoteam prin curte.

joi, 5 ianuarie 2012

M-am vopsit :)

Şi m-am făcut blondă :p

Glumesc...Defapt aş fi vrut-o eu (nu blondă, măcar şaten deschis), dar Dumnezeu mi-a dat păr brunet şi mi-a luat din opţiunile pentru alte culori de păr. Cum sunt prima oară, mi-am achiziţionat o vopsea semipermanentă (Loreal Casting Creme Gloss), o nuanţă ciocolatie, care la mine în cap a ieşit ceva mai închisă.
O mare diferenţă între nuanţa mea naturală şi cea obţinută nu există, din păcate. Nici nu mă aşteptam la prea multe. Dar un păr vopsit e mai lucios, mai intens decât cel natural (cel puţin la mine).

Aş vrea să vă întreb, voi v-aţi decolorat vreodată tot părul, pentru a-l vopsi complet diferit? Sunt curioasă ce urmări a avut treaba asta...Iar dacă sunteţi brunete, ce nunaţe aţi încercat?

miercuri, 4 ianuarie 2012

Pentru fanii genului poliţist...


De curând mi-am îmbogăţit lista de seriale cu o productie descoperită recent, mai degrabă o serie de filme aranjată pe sezoane, Agatha Christie-Poirot.
Pe Vplay există doar primele 10 sezoane, dar pe 990.ro îl găsiţi şi pe al 11-lea cu tot cu titlurile romanelor sau povestirilor după care au fost realizate episoadele. Un episod variază de la 45 de minute la 110 de minute, în funcţie de dimensiunea poveştii originale.

Cum eu sunt o maaaaaaaaare fană Agatha Christie şi am citit deja vreo 20 din romanele ei, mi-am dorit să văd şi ceva ecranizări. Până să descopăr seria asta, am văzut diferite producţii cu diferiţi Poiroţi, dar cel mai potrivit si simpatic este cel din seria asta, şi anume David Suchet.
Dacă este ceva ce mă enervează la aceste ecranizări este faptul că au cam o singură casă şi un singur bloc unde îşi desfăşoară filmările, clădiri care au un aspect de a doua jumătate a secolului 20, nu de prima jumătate a secolului, cum ar fi trebuit... Parcă producătorii ar fi scoţieni, de se zgârcesc atâta cu decorurile.

Una peste alta, sunt tare fericită că am o droaie de "episoade", fiindcă mai am şi o droaie de cărţi de citit.
"Episoade" l-am pus în paranteză fiindcă sunt defapt filmuleţe, nefiind legate între ele, decât prin unele remarci extra, majoritatea dintre Hastings şi Poirot cu privire la evenimente şi cazuri din trecut a celor doi. Ecranizările sunt în unele cazuri destul de modificate faţă de roman sau povestirea originală, iar în altele sunt adăugate lucruri în plus, mai ales mici ironii şi situaţii comice. În general pot spune că îmi plac sfârşiturile, sunt foarte plăcute.

Aşa că amatorilor genului, le recomand cu căldură seria aceasta de producţii. Spor la vizionat!

luni, 2 ianuarie 2012

Goal-uri pentru anul 2012


Celebrele rezoluţii...Le-am împărţit pe categorii:

În privinţa blogului:
-ca toată lumea: mai multe postări, mai mulţi cititori...Sper să ajung să organizez la un moment dat şi un giveaway.

Timpul liber:
-să citesc cel puţin 15 cărţi de genuri diferite(nu se pun cărţile gen Gossip Girl şi recitirile)
-să vizualizez cel puţin 10 filme de valoare, din fiecare gen (nu se pun parodiile, comedioarele comerciale proaste)
-să găsesc şi alte seriale de valoare de urmărit, populare, precum Prison Break, sau Greys Anatomy, Glee, sau OTH..etc.
-să-mi perfecţionez engleza în mod extra-şcolar
-să fac mai mult smart shopping
-mai mult inot, mai multe ieşiri
-să-mi vizitez bunica
-să scriu în continuare la mini-romanul început
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...