sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani!!!! 2012!

Va urez la toti, la multi ani, cu multa fericire, succes si vise indeplinite.
Pentru mine cel mai mult imi doresc sa am puterea sa realizez mai multe, sa imi pun sperante si sa cred in visurile mele, pentru ca niciodata nu stii, la inceput de an, ce iti rezerva cele 12 luni ce vor urma.
Asa ca, Happy New Year si nu uitati sa fiti buni!


joi, 29 decembrie 2011

Merge o "joia fără cuvinte"?

Tadaaam: pitzi-balconul :)





p.s.Păcat că poza nu e de foarte bună calitate. Îmi aparţine şi este făcută pe o stradă din cartierul meu.

marți, 27 decembrie 2011

Leapsă de Crăciun

C.L.M. m-a amintit printre cei cărora doreşte să le paseze această leapsă, iar eu văzând doar acuma, mă grăbesc să răspund la ea până nu trece de tot Crăciunul (azi încă mai este a treia zi de Crăciun).

 


1.Un banc despre (Moş) Crăciun:
- Cum stii ca Mos Craciun este barbat?
- Simplu. Nicio femeie nu poarta aceeasi imbracaminte in fiecare an.

Cei 4 magnifici de la Vocea României


Nu mă refer la cei din juriu (acum), ci la cei 4 concurenţi intraţi în finală: Iuliana Puşchilă, Cristian Sanda, Dragoş Chircu şi Ştefan Stan. Cel din urmă, se pare că a fost cel dintâi.
Nu pot să spun că am fost încântată de cel ales câştigător, dar bănuiam încă de la ultima semifinală. Iuliana este superbă, dar pierdea în faţa admiratoarelor lui Ştefan, Cristian este cumva echivalentul lui Narcis (de la Românii au talent), iar cu toţii ştim cine a fost mai îndrăgit la celălalt show, iar Dragoş are o voce excepţională, dar nu are carisma lui Ştefan, astfel încât a fost eclipsat de acesta (evident nu vocal vorbind). Aşa îmi explic eu modul în care a votat majoritatea.

Important este că, fară sau cu titlul de Vocea României, toţi au porţile deschise, şi au câştigat notorietate, ceea ce este cel mai important. Cu sau fără acei bani, toţi au şansa egală să aibă o carieră. Câţiva din foştii concurenţi chiar au început să aibă diverse proiecte muzicale (vezi Liviu Teodorescu, de exemplu).
Ceea ce vreau eu să subliniez este că nu trebuie să ne supărăm aşa tare pe faptul că nu a câştigat favoritul nostru. Check-uiţi pagina de facebook a Vocea României şi vedeţi câte comentarii răutăcioase sunt.
Sunt convinsă că indiferent de cine câştiga, existau comentarii meschine. Evident, cum a fost şi în cazul emisiunii Românii au talent,  lumea merge până într-a zice că voturile au fost măsluite, a câştigat cel din echipa lui Smiley pentru că Smiley face reclama la Cosmote (sponsorul emisiunii), clasamentul a fost inversat, etc. Nimeni nu ştie, însă de ce să ne gândim la fapte aşa urâte, şi mai ales tocmai în ziua de 26 decembrie?

Oricum ar fi, titlul acesta nu o să mai valoreze nimic peste un an, doi, pentru că lumea uită şi reţine doar

vineri, 23 decembrie 2011

Craciun fericit!!

Fiindca la mine Craciunul incepe inca din ajunul ajunului, vreau sa va urez de pe acum Craciun fericit, atat de fericit incat sa auzim zilele acestea numai rasete in jur!


..si pentru ca ne dorim cu totii un Craciun alb:


As da orice sa fiu intr-unul din locurile de mai sus, sa am parte macar o data in viata de un Craciun de poveste :)

duminică, 18 decembrie 2011

Muzica veche vs cea nouă - verdictul

 Plănuiam postul de ceva vreme... Am stat să mă gândesc la asta, dar deja mă enervează cât insistă unii cu faptul că muzica generaţiei noastre e de căcat (scuzaţi-mi cuvântul), iar numai muzica de acum 20-50 de ani e de valoare. Nu zic că nu este adevărat în parte, dar şi în zilele noastre se face muzică bună. Poate că sunt mai multe scursuri acum, decât înainte, dar şi acum sunt mai multe vedete, decât erau acum 30 de ani.


Muzica celor de la Abba, Queen, Tina Turner, Elvis Presley, Aerosmith (etc.) e cu adevărat bună şi valoroasă. Dar în mare parte şi datorită faptului că melodiilor în sine li se adaugă patina timpului, ce rafinează orice. De unde ştim noi că pentru copii noştri (sau nepoţii), hiturile lui Adele n-o vor transforma pe aceasta într-un fel de Celine Dion, Michael Buble să fie un fel de Frank Sinatra, Gaga va fii la fel de apreciată ca Madonna, chiar şi Miley Cyrus să fie o nouă Britney Spears < şi alte comparaţii mai pot fi făcute.. (dar nu prea îmi vin în minte acum..)>?


Hai să nu aruncăm cu gunoi în ceea ce se cântă acum. Poate Rihanna va avea o carieră strălucită şi va avea atâtea hituri câte a avut Michael Jackson cât a trăit.. Nimeni nu-l considera pe MJ prea grozav când era tânăr, şi ce a ajuns? The king of pop. Poate fac comparaţii exagerate, dar vreau să arăt că poate artiştii ăştia ce sunt "pe val" acum, nu sunt aşa teribili cum îi consideră fanii trecutului.

miercuri, 14 decembrie 2011

O noua pasiune

I must confess, nu am fost chiar aşa de foarte ocupată în ultima vreme încât să nu mai am deloc timp de blog... Dar m-a cuprins o nouă pasiune pentru un serial :D
Este vorba despre 90210, un spin-off a celebrului Beverly Hills,90210 de pe vremea părinţilor mei. În serial e vorba bineînţeles, de nişte adolescenţi bogaţi din Beverly Hills, care merg la o şcoală de fiţe şi intră în toate buclucurile de pe lume. Am impresia că scenariştii intenţionat au adoptat toate problemele posibile, ca să ne înveţe pe noi ce să nu facem, fără să ţină seama că au cam exagerat :))
Anyway, serialul m-a prins, chiar dacă la început era plictisitor. Acum sunt la finalul celui de al doilea sezon, şi mai am 2 :P
Aşa că asta fac în fiecare zi după ce termin cu treburile. Vi-l recomand dacă sunteţi amatori de seriale cu adolescenţi şi NU doriţi neapărat să vă uitaţi la un serial pretenţios şi impecabil realizat.

P.S. Sunt doar eu, sau noul Vplay sucks? Nu mai gasesc episoadele puse in ordinea cronologica..

miercuri, 7 decembrie 2011

Agonie şi extaz, update!

Până mai revin eu pe aici, în toane mai bune (fiindcă momentan sunt prinsă în o mie una de proiecte pentru şcoală), treceţi pe la Oana şi daţi un ochi la recenzia acesteia împreună cu mine, pentru cartea Agonie şi extaz (Irving Stone), carte pe care o recomand oricui!



UPDATE:
Întrucât Oana şi-a şters blogul, voi posta recenzia aici. Din păcate nu am decât partea mea de recenzie, nu şi opinia ei. Anyway, enjoy!
 

Hello, eu sunt Alle., am 16 ani şi mă  încumet să vă prezint părerea mea despre „Agonie şi extaz” de Irving Stone. Fiindcă arta şi istoria frumosului sunt câteva dintre pasiunile mele, mi-am zis că nu se poate să ratez un roman construit în jurul vieţii lui Michelangelo, cel mai mare sculptor al Renaşterii. Specialiştii consideră că Leonardo da Vinci este cel mai mare artist al acelei perioade, clasându-i pe Michelangelo Buonarroti şi pe Rafael Sanzio pe locurile secunde. Dar eu cred că niciunul dintre ei nu se subclasează altuia, ba chiar Michelangelo este cel mai complex, căci opera lui este vastă, reprezentată prin sculptură, pictură, arhitectură sau poezie. Probabil este doar influenţa cărţii asupra mea...Cert este că după ce am terminat de citit cele două volume, am rămas îndrăgostită de Michelangelo.
Să mă refer strict la carte.. Aceasta surprinde, pe lângă viaţa tumultoasă a lui Buonarroti, neînţelegerile politice ale vremurilor, conexiunile cu ceilalti doi mari artişti susnumiţi, şi mai ales aruncă o privire în viaţa (şi palatul) puternicei familii de Medici, protectoarea lui Michelangelo. Cartea nu lasă pe dinafară nici idilele şi dragostea lui Michelangelo pentru Contessina, sau mai târziu Vittoria.
Cel mai mult m-a impresionat felul în care naratorul creionează portretul şi gândurile lui Michelangelo. Înainte să citesc cartea, vă spun cu mâna pe inimă, nu-mi prea plăcea de el, îmi ziceam „eeh, ăla numai a sculptat, iar David nu-i nimic deosebit”. Cat de greşit am putut gândi?? Adevărul este că fiecare sculptură, schiţă, pictură a lui Michelangelo este amănunţit prezentată în tot procesul creaţiei ei şi îţi transmite pasiunea artistului, iubire. Eu personal m-am identificat de multe ori cu personajul, ca să nu mai spun că am fost alături de el, suferind, la bine şi la greu, pe culmile extazului şi în abisurile agoniei!
Cartea are şi un umor picurat printre rânduri, uneori ironic, alteori spiritual. Sunt scene chiar simpatice, mai ales în partea a doua, cu Michelangelo matur. Papa Iulius şi Michelangelo, amândoi suferind de „terribilita”, se confruntă timp de o grămadă de pagini, până ce acesta din urmă va termina fresca din Capela Sixtină. În general atitudinea lui Michelangelo faţă de societate şi conducere este nepăsătoare, ironică, chiar tachinatoare. Veti vedea :)
Eu vă recomand din tot sufletul cartea, în special acelora iubitori de artă. Cartea este bineînţeles o biografie romanţată, iar Michelangelo, ca personaj trebuie luat ca atare şi înţeles, chiar şi atunci când se comportă nebuneşte. Este un artist şi este cioplit din pietra serena, are anumite concepţii, nu este un bărbat obişnuit. De aia rămâne burlac toată viaţa :P

p.s. Sfârşitul este cutremurător! Mi-a înfipt un ţăruş în suflet, m-a emoţionat până la lacrimi!

vineri, 2 decembrie 2011

Noul clip al lui Lady Gaga


Mai bine ii zic film, pentru că videoclip sigur nu este. Aş putea numi cea mai nouă creaţie, a acestei ţicnite artiste, un scurtmetraj.

Watch it! sau vezi dupa continuare...

Normal, nu trebuie să vă fi aşteptat la ceva normal, scurt, simplu. Gaga a ales să fie ea însăşi actriţă, regizor, balerină şi artistă.
Clipul nu este aşa încărcat ca You and I, de exemplu, adică scenele nu se derulează aşa repede încât să nu-ţi dai seama ce se întâmplă. Din contră e uşor de înţeles, mai ales dacă te uiti şi "printre rânduri".

Pe mine sincer, m-a impresionat.. Adică a surprins esenţa celor mai emoţionante drame, filme despre modul în care au mers cu capul în sus personajele, în ciuda tuturor evenimentelor potrivnice. Mă trimite cu gândul la Black Swan şi în general filmele care vizează dramele unor oameni, visele, şi înfruntarea greutăţilor în drumul către fericire.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...