miercuri, 30 noiembrie 2011

Cum sunt angajati cei de la xeroxuri?

 Deci.. avertisment: postarea aceasta este scrisa la nervi extinsi la maxim [:P]
 Eu sunt din Timisoara, stiti asta. Exista un unic mall in Timisoara, stiti asta. Exista un GallPrint in mallul din Timisoara, stiti asta. Intrebarea mea de astazi este cum *@^`$^#&%^! ii angajeaza pe astia din spatele tejghelelor??? Adica serios, cand tu nu stii nici macar cum sa printezi o imagine cum trebuie, mai vrei sa fii si angajat la o firma de xerox/imprimare?

duminică, 27 noiembrie 2011

Little Liars

Ehh, tare ocupata cu tezele. De anul acesta m-am facut mai silitoare :))
Ca sa nu mai vorbesc ca mi-au venit mie niste idei in vis, si m-am pus sa scriu o poveste/nuvela/roman, depinde ce va iesi.Cel mai probabil n-o sa merg pana intr-acolo incat sa o public, dar imi place sa recitesc, sau sa dau la cunoscuti sa citeasca ce scriu. In fine.
Ma gandeam, facand un test despre cat de mincinos esti (da stiu..lol...), daca oare minciuna este un pacat chiar asa mare. Eu cred ca exista doua cazuri de minciuna. Cand face rau si cand din contra, protejeaza pe cineva. Si atunci, cum se mai aplica legea lui Dumnezeu: "sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau"?
Eu una nu sunt o mincinoasa "in serie" si de la o vreme chiar evit sa inventez sau sa ascund lucruri, dar pot spune ca mai si mint. Nu neaparat pentru cazurile cand vreau sa nu ranesc pe cineva (deobicei mai arunc si cate una verde in fata), dar uneori e chiar necesar sa schimbi putin adevarul. Nu dau exemple, caci toata lumea se confrunta cu ele...
Ah si daca te duci la spovedanie si te intreaba preotul daca minti, ce-i spui? Ca mai minti, dar atunci cand e necesar. Apoi preotul zice ca esti pacatos/pacatoasa...
Eh?



sursa foto

luni, 14 noiembrie 2011

Credinţa

Este oare un om păcătos acela care nu se duce în fiecare duminică la biserică, care nu ţine fiecare post, care nu se roagă şi dimineaţa şi seara?

???

Eu zic că sunt credincioasă, dar după cerinţele bisericii/preoţilor/bibliei sunt păcătoasă. Dar Dumnezeu şi îngeraşul păzitor mi-au fost mereu alături, de ce?


duminică, 6 noiembrie 2011

Din întunecimea cluburilor...


Recent a avut loc balul liceului meu (eu sunt a 10-a deci am fost doar ca să dansez) în unul dintre cele mai mari cluburi din oraş. După o seară de zbânţuit, în care am sfârşit alergând desculţă prin parcare până la maşină (mă dureau îngrozitor picioarele), m-am pus să analizez cum a fost, în special partea cu combinările dintre tipe şi tipi şi împerecherea la dansuri lascive.

Şi pe mine şi pe prietena mea ne-au agăţat doi tipi mai mari (majori) şi nu am mai ştiut cum să scăpăm de ei, mai ales ca insistau să "vorbim" la baie... Na, că nu sunt nici mironosiţă, dar nici nu-mi vine să mă combin prin nu ştiu ce club, cu nu ştiu ce terchea-berchea.

Aşa că acum vă întreb? Voi sunteţi de-acord cu cei care îşi caută perechea în cluburi? Durează genul acesta de relaţii, întemeiate într-o noapte de ameţeală şi extaz?



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...