sâmbătă, 24 septembrie 2011

Amintiri din copilărie - fuga

În ultima postare de acest gen, cea în care v-am vorbit despre câinii bunicilor, v-am spus că aveam un dulău pe nume Ursu cu care nu prea m-am înţeles, dar pe care l-am iubit enorm. Acum să vă povestesc şi toate păţaniile prin care am trecut din cauza fricii mele iraţionale de acest câine.


Eram mică, cam 6-7 ani, când într-o iarnă la bunici, am ieşit din casă pentru a mă juca prin curte. Mi s-a spus că Ursu este legat, aşa că am ieşit prin partea cealaltă a casei, fără a mai verifica adevărul. Mă îndreptam, toată cocoloşită de haine groase şi fulare, spre hambarul din fier, proaspăt construit, neterminat dintr-o dungă a curţii. Când, nu mai ştiu cum, mă întorc să mă uit în spatele meu şi văd pe Ursu. Am îngheţat!
Apoi în secunda următoare am luat-o la fugă, bineînţeles cu dulăul pe urmele mele. Ameţită, speriată de moarte, numai o clipă mi-a trebuit ca să hotărăsc direcţia fugii: garajul neterminat, fără porţi. Abia când am ajuns în garaj am constat că, ups, nu are uşi, aşa că am tulit-o , de data aceasta către casă. Şi am alergat ceva până am dat ocolul curţii.. Cred că aia a fost cea mai rapidă alergare a mea din totdeauna :)) Când să ajung pe treptele casei, am simţit că îmi este tras fularul, dar am reuşit în ultima clipă să trântesc uşa după mine..

Ursu rămăsese cu fularul meu în bot, eu am început să urlu, tremurând toată, la ai mei, iar apoi nu am mai ieşit din casă 2 zile.

Abia acum constat că Ursu probabil vroia să se joace cu mine, dacă într-adevăr ar fi vrut să mă muşte, ar fi putut bine mersi să mă arunce la pământ. Cât de greu îi este unui dulău în puterea vârstei să prindă o preşcolară împovărată de haine groase, certată cu viteza?

sursa foto
sursa foto 2

Day no #26 - My 30 day challenge
The craziest thing you've done
intratul la cineva in casa pe furis .. :|

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Serialele toamnei contra stresului

Mă aşteptam să treacă mai uşor prima săptămână de şcoală, mă aşteptam să am mai mult timp de a scrie, dar nu..
În schimb m-am apucat serios de citit, atât cărţi pentru şcoală, cât şi pentru plăcerea mea. Ehh.. mai mult pentru şcoala..:P
Ieri după ce mi-am făcut dulcele somn de dupămasă, sculându-mă la 6 seara, m-am apucat de tema la română, dar am abandonat-o repede. Mi-am amintit că ieri începea sezonul 3 din Vampire Diaries, aşa că m-am lăsat sedusă de vampiri :D.

Pentru cine l-a vizionat deja, aştept păreri. Eu una zic că va avea mare succes seria a treia, cel puţin la noi în România. Spre deosebire de noul sezon din Two and  a Half  Men, care nu-mi pot închipui cum va fi cu Ashton Kutcher în locul lui Charlie Sheen..

După TVD, am zis că nu am chef să ma culc aşa devreme, am mai căutat pe Vplay şi am găsit un nou serial, început ieri: The Secret Circle. Dacă cineva e curios, din pilot poate să-şi dea seama că e ceva amestecat între Twilight, TVD, H2o, Witch... :)) E vorba despre o gaşcă de adolescenţi care sunt vrăjitori. Curiozitatea mă va face să ma uit şi la următorul episod. În general mă atrag serialele sf+drama+superpowers+adolescenti. Îl recomand acelora care se dau în vânt după SF-uri, dar nu acelora care au pretenţii mari de la o producţie tv. (P.S. Serialul e bazat pe o serie de cărţi scrisă tot de L.J.Smith, cea cu Jurnalele vampirilor).

Să nu uităm şi de Gossip Girl, care va începe pe la finalul lunii, ca apoi să gustăm o mică bucăţică din Pretty Little Liars la mijlocul lui octombrie...

That's all..Back to my homework.


Day #25 - My 30 day challenge
Favorite book
 
..ştiu, ştiu , ar trebui să mă maturizez, dar chiar dacă foarte bine aş putea spune că Agonie şi extaz, sau Twilight, sau ceva din Agatha Christie ar fi cartea favorită, pur şi simplu, după gusturile mele, nimic din ce am citit nu a putut detrona seria Harry Potter! Celelalte intră în top 5..

marți, 13 septembrie 2011

Victimă a junglei urbane

Deci pe scurt, a început şcoala, colegii sunt ok, am avut emoţii în van, de mâine începem normal orele. Abia aştept...


Dar eu vreau să vorbesc despre ceea ce era pe cale să mi se întâmple astăzi.

Eram în tramvai, nu era foarte plin, stăteam mai retras, când mă sună mama. Scot telefonul din geantă şi îi închid, deoarece era prea mare gălăgia cauzată de hurducăiala tramvaiului pentru a auzi ce spune. Bag telefonul în geantă, iar din câte ţin minte o închid. După câteva minute îmi întorc capul către un bătrânel care observ că îmi face semne, arătând către geantă. Speriată mă uit la ea şi văd că fermoarul e tras puţin. Confuză, l-am închis la loc, nu înainte de a verifica totuşi dacă telefonul era acolo. Doamne ajută, era. După aceea m-am tras mai departe de persoana de lângă mine, iar după ce respectivul a coborât, bătrânelul mi-a zis că de două ori şi-a băgat omul acela mâna în geanta mea. Am rămas stupefiată! Deci era cât pe ce să fiu furată, nici nu simţisem sau vazusem!
Câţiva oameni din jur au auzit, şi s-au băgat şi ei în discuţie, m-au întrebat dacă nu-mi lipseşte nimic, i-am asigurat că nu..bla bla bla. Nu îmi mai rămâne decât să îl binecuvântez pe acel bătrânel, şi să mulţumesc de zece ori lui Dumnezeu că nu s-a întâmplat mai rău..
Asta a rămas lecţie pentru mine, iar altceva nu mai am de adăugat. O experienţă neplăcută, dar folositoare!

Vi s-a va mai întâmplat să fiţi victime ale hoţilor, sau să-i surprinde-ţi în acţiune?


Day #24 - My 3o day challenge
Favorite food
salivez..

duminică, 11 septembrie 2011

Ultima zi de vacanţă..

Greu de crezut, dar este.. Ultima zi a unei vacanţe de aproape 3 luni, după care urmează şcoală alte 3 luni. E greu de înghiţit asta, cel puţin pe mine mă apucă tristeţea şi melancolia.

Dacă pot bifa câteva realizări ale verii, atunci acestea sunt:
-Am învăţat o nouă limbă, limba latină. Fără voia mea ce-i drept, ci pentru diferenţă, dar nu-mi pare rău că am făcut-o.
-Am călătorit foarte mult, am văzut multe locuri noi din România. Am avut 3 săptămâni minunate, în care am vizitat Maramureşul, Ardealul, Făgăraşul. E bine ca înainte de a pleca în străinătate să vezi tot ce îţi oferă şi ţara ta.
-M-am redefinitv pe mine însumi. Am început un proces de schimbare al propriei persoane în această vară, iar acesta e singurul lucru care îmi aduce zâmbetul pe buze când mă gândesc la începutul şcolii.
-Am văzut mai multe filme decât în orice altă vacanţă :)

Cum există ups, există şi downs..
-Multe dimineţi am pierdut din cauza sculatului târziu.
-Multe dupămese am zăcut în faţa ecranului, urmărind seriale, stând pe twitter până la miezul nopţii, sau umblând aiurea pe net.
-M-am luptat urât de tot cu ţânţarii, am purtat adevărate războaie, şi mi-am dezvoltat o fobie din frica de ţânţari. Sper că peste iarnă îmi va trece.

Cam asta este.. Voi cu ce v-aţi ales din această vară?



Day # 23 - My 30 day challenge
Place where you want to live

  mm, sau Beverly Hills :P.. daca nu, ma multumesc cu Toronto (Canada)

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Monte Carlo - basmul a 3 adolescente

Monte Carlo este un film din acest an, pe care eu personal l-am aşteptat cu sufletul la gură din cauza distribuţiei. Am văzut trailer-ul şi mi-a plăcut şi ideea filmului, chiar dacă poate fi confundat bine mersi cu o producţie Disney.

Pe scurt despre ce este vorba:
Grace (Selena Gomez) este o fată simplă din texas care a economisit bani să meargă în Paris. Emma (Katie Cassidy) este cea mai bună prietenă, iar Meg (Leighton Meester) este sora mai mare. Toate 3 merg la Paris, dar de acolo se pierd de autocarul lor şi ajung în holul unui hotel de primă clasă, unde Grace este confundată cu Cordelia, o celebritate gen Paris Hilton. Aşa că Grace şi fetele îi iau locul moştenitoarei (fără voia acesteia) şi zboară la Monte Carlo, unde se întâmplă tot felul de lucruri, bineînţeles fără ca lumea să ştie că "Cordelia" este de fapt Grace. Evident, ca să fie totul mai siropos şi mai de basm, cele 3 fete îşi întâlnesc "prinţii" şi "trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi".

Ce mi-a plăcut:
-În primul rând m-au cucerit peisajele. Paris, Tour Eiffel, Louvre, Monte Carlo... :) Foarte frumos!
-Distribuţia. Din nou un film care m-a atras din cauza distribuţiei. Pe Selena Gomez vroiam s-o văd cum joacă într-un film adevărat, de Leighton Meester nu aveam dubii, am vrut doar s-o revăd într-o altă postură, iar pe Katie Cassidy o ştiam din Gossip Girl.
-Inocenţa filmului. Chiar dacă pare a fi un film produs de Disney Chanel, este totuşi un filmuleţ bun, plăcut pentru a fi văzut cu toată familia (fără restricţie de vârstă), într-o duminică dupămasă. Este un basm, destul de predictibil, dar nu complet clişeistic..Mai degrabă o aventură la care multe fete probabil visează, dar care e extrem de puţin probabil să devină realitate (mă refer la partea cu confundatul unei fete sărace cu a unei moştenitoare).
-Ca orice alt film Disney, sau de tipul Disney, există câteva mesaje din care privitorul să înveţe. Aici este vorba despre onestitate, prietenie şi dragoste adevărată.
-Mi s-a părut finalul drăguţ, idee simpatică de a termina, fetele aflându-se fiecare în ţări diferite (şi continente diferite), fiecare trăindu-şi visul. Îţi dă cumva o stare nostalgică..
-La final apar scene "filmate" la noi în ţară, dar ei doar imită, deşi trebuie să recunosc că imitaţia e foarte bună. Ba chiar vezi o rablă cu nr de HR, iar pe tabla copiilor de la şcoală au alfabetul scris cu tot cu ă,â,î,ş,ţ.. Dar trecem la partea mai puţin plăcută....

Ce nu mi-a plăcut:
-Eh well, uite că la un moment dat în film vine o fază nu tocmai flatantă pentru România. Din licitaţia colierului Cordeliei ei vor dona banii copiilor neajutoraţi din Africa ŞI România.. Flatant, huh?
-Deşi am zis că filmul este simplu şi inocent, parcă este destul de enervant faptul că defapt nu se întâmplă nimic. Cum să zic? E aşa.. merge în linie dreaptă, chiar dacă din trailer, şi chiar şi din film vezi că totul este în mişcare. Dar nu prea există acele evenimente care să rotească acţiunea la 360 de grade.. Nici extrem de mult amuzament, chiar dacă eu sunt o persoană care se amuză foarte uşor.
-Rolul actriţelor, în special ale lui Leighton şi Katie, au fost extrem de simple. Nu le-au pus deloc la încercare talentele actoriceşti. De Selena Gomez nu mai comentez, fiindcă nu am cum să-i compar evoluţia din filmul acesta cu alte evoluţii (eventual cu Wizards of Waverly Place :P)
-Şi ultimul lucru: ei bine, Monte Carlo, chiar nu este genul de film care să prezinte o situaţie de viaţă. Adică cine are o copie fidelă a persoanei sale, în pielea unei celebrităţi foarte bogate?

Per total, merită văzut?
Doar dacă te afli în una din situaţiile: 1.Ai o vârstă sub 15 ani, 2.Eşti mai mare, dar vrei să te uiţi cu familia, în special cu cei mici 3. Eşti cu o prietenă, te plictiseşti şi aveţi chef de o comedioară uşoară şi simpatică. 4. Ca mine, te atrage distribuţia. Oh, sau eşti fană Glee, am citit că unul dintre cei mai hot tipi din serial, joacă rolul prietenului lui Emma (Cory Monteith).

Trailerul:

joi, 8 septembrie 2011

Burlesque - un vis cu sclipiri de diamante

Daaa, aţi ghicit, m-am pus iar pe recenzii de filme, fiindcă am terminat cu diferenţa!
Aşadar.. Burlesque! Titlul spune totul, e o nebunie filmul acesta!

Ce mi-a plăcut:
-Oo, dar ce nu mi-a plăcut? :)).. În primul rând filmul acaparează privirile cu strălucirea sa, totul e diamant, ruj, paiete, lumini. O lume magică a fetelor.
-Distribuţia. Christina Aguilera ca şi Ali, o fată dintr-un oraş mic, care doreşte să facă ceva mai bun cu viaţa ei, decât să fie chelneriţă. Cher -> Tess, proprietara clubului de noapte, Burlesque. Deasemenea mai apare si Cam Gigandet, care spre deliciul fanelor apare dezbrăcat, personajul său, Jack devenind iubitul lui Ali.
-Show-ul! Tot filmul e un show! Nu vă aşteptaţi la nu ştiu ce storyline de excepţie, pentru că subiectul nu e tocmai original. Însă montarea, spectacolele, coregrafia înflăcărează tot filmul.
-Faptul că ne putem bucura auzul cu vocea profundă a Christinei, cât şi cu cea uimitoare a lui Cher.
-Există acolo aşa o chimie între Tess şi Ali.. Se completează reciproc.
-Umorul unor faze din film, în special cele cu Ali şi Jack ;)
-Filmul este regizat aş putea spune aproape impecabil. Scenele, în special cele de dans, sunt superbe, intri în atmosferă rapid.
-După ce am terminat de văzut filmul, am mai vrut să-l văd o dată, şi încă o dată. M-am uitat de 2 ori până acum şi vreau să-l mai văd de zece..Te lasă cu un sentiment de tristeţe că s-a terminat, vrei să dansezi, să fii strălucitoare precum o stea! Vrei să fii pe scenă! E minunat sentimenul care mi l-a lăsat de fiecare dată...

Ce nu mi-a plăcut:
-Toată povestea este un clişeu, dar e evident ca filmul să nu-şi aibă punctul forte aici, căci este un musical.
-Poate sunt câteva momente pe care eu le-aş fi tăiat din film, căci erau uşor aiurea. Nu am înţeles, de exemplu, ce rost avea faza cu Sean (Stanley Tucci) în pat cu tipul ăla când a venit Ali, şi modul cum s-a continuat..Anyway..
-Ei bine..Poate că regizorul ar fi trebuit să se hotărască mai bine ce vrea cu filmul: este +15 sau nu? Pentru că acum filmul e simpatic, şi poate fi vizualizat de preadolescenţi, acum apare o scenă care i-ar face pe părinţi să închidă brusc tv-ul. Nimic explicit, dar de ajuns să devină ciudat, chiar dacă scenele de +15 sunt comice. Probabil că tocmai comicul salvează situaţia, iar părinţii se îndură să nu le pună o pernă peste ochi copiilor..


Partea favorită din film: Cea în care Nikki (dansatoarea certată cu Ali) trage perdeaua peste reprezentaţia personajului Christinei, dar show-ul este salvat când Christina deschide gura şi cântă. Mi s-a părut un moment magnific, care mi-a dat fiori.

Linia muzicală: Superbă desigur, iubesc melodiile, iată câteva:

luni, 5 septembrie 2011

Începe şcoala, bine-mi pare, am entuziasmul cel mai mare

Ignoraţi titlul...
Acum 3 luni scriam asta, acum o lună asta, iar acum ...scriu asta:
Bye bye, Summer, hello September! 

Aşa cum ştim noi toţi "şcolăreii", şcoala începe peste o săptămână. Ce mai îmi rămâne să fac să mai profit cât mai pot de ultima săptămână de vacanţă? Nu prea multe, luni, marţi şi miercuri am pregătire de diferenţă, iar joi scap de ea (după ce o vară întreagă am tocit latina). Aşa cum probabil nu am mai apucat să spun, decizia mea finală legată de licee a fost să-mi strâng catrafusele şi să mă mut altundeva, iar pentru asta am avut de tras puţin din greu. În fine...                                                                             
Ce-o să fac după diferenţă? Probabil că joi, vineri şi sâmbătă o să sar ca apucata şi o să văd fiecare film din lista de "must see". Aşa, să mai fac câteva review-uri la filme, să vă plictisiţi, că după aceea nu mai e timp. Duminică probabil o să stau ca pe ghimpi, gândindu-mă cum o să fie la noua şcoală...Colegi noi, profi, ambient diferit...
Cu toate acestea abia aştept să văd cum va fi, cu ce fel de colectiv voi avea de-a face, şi să-mi pot împărtăşi părerile pe blog :)
Promit să încerc să scriu la fel de des, deşi probabil voi compune postări mai scurte...

Anyway, la voi cum e? :D Entuziaşti, mai puţin entuziaşti, entuziaşti cei de la facultate că mai au destulă vacanţă în faţă?
sursa foto

Day #20 — My 30 day challenge
Your favorite mascara

duminică, 4 septembrie 2011

Amintiri din copilărie: două suflete

Înainte de a povesti despre păţaniile mele cu ei, vreau să vi-i prezint pe Frami şi Ursu, cei doi câini, prieteni, care mi-au fost alături întreaga mea copilărie.

Ursu a fost primul venit, şi totodată şi cel despre care pot povesti mai multe. Într-o vară pe când aveam eu aproximativ 5 ani, bunicii au luat de la nişte vecini un pui de câine ciobănesc, negru, pe care l-am botezat Ursu. L-am pus într-o îngrăditură la noi în curte, însă mama lui a venit noaptea după el să-l ia înapoi. Aşa că, neavând ce face, am luat alt pui de la vecină. A primit tot numele de Ursu, şi a fost legat în lanţ, astfel încât nu a mai putut fi furat. În fine, anii au trecut, căţelul a crescut, mie îmi era frică de el (mică şi prostuţă..), aşa că a fost ţinut tot în lanţ şi eliberat noaptea. Datorită acestui lucru a devenit cam fioros. S-a întâmplat ca pe când era "adolescent" să se îmbolnăvească, iar bunicii i-au dat drumul prin curte, căci nu era capabil să facă ceva. Stătea într-un colţ, iar eu m-am dus la el cu gândul să-l mângâi, dar prost dispus fiind, a mârâit la mine, Evident nu am insistat şi m-am cărat de acolo. Aici începe seria de păţanii avute cu Ursu. Le voi povesti într-o postare viitoare :)
Cum arată Ursu? Ei bine, ca un urs, sau mai degrabă ca o oaie neagră. O dată cu vârsta a căpătat o culoare sură. Are 11 ani acum, partenera sa are cam 7-8 ani, şi au avut câteva serii de pui adorabili.
Ursu şi Frami
(nu am o poza cu el din faţă, nu stătea la aparat din păcate)  

Frami, căţeluşa albă şi blândă, a apărut în viaţa noastră câţiva ani mai târziu. Au găsit-o pe

sâmbătă, 3 septembrie 2011

De ce îmi place de Gaga

-Postul acesta vine ca răspuns la postul lui WaterDrop.-


Ştiu că aici în România, fiinţa asta extraterestră numită Lady Gaga, nu este atât de apreciată ca în alte ţări şi tocmai de aceea m-am hotărât să-mi iau inima în dinţi şi să susţin sus şi tare de ce eu o plac.

În primul rând îmi place concepţia ei despre anumite subiecte, cum ar fi dragostea (fizică şi sufletească), viaţa şi oamenii. Ştim cu toţii că este o susţinătoare înfocată a comunităţilor de gay, luptând pentru drepturile acestora şi anulând în repetate rânduri prostul renume care îl au. Această luptă o poartă în videoclipurile ei (vezi Alejandro), prin versurile ei şi prin ceea ce declară. În fond suntem cu toţii oameni, iar de când cu ea, am început să dispreţuiesc părerile stupide ale celor din jur, încuiaţi la minte, în legătură cu gay-i.

Ca să nu mai vorbim despre modul ei total detaşat de a vorbi despre sex. Nu este o pudică şi nici o falsă în privinţa asta. Mereu vine sus şi tare cu declaraţii de genul: "Sexul reprezintă inspiraţia, ceea ce face Pământul să se învârtă". Eu una nu sunt o încuiată (cel puţin nu în această privinţă) şi nu voi intepreta vorbele ei ca pe ceva prostesc. În fond inspiraţia nu poate veni din sentimente puternice, din pasiuni fulgerătoare, momente deosebite? Nu reprezintă toate acestea sexul? Cu toate acestea, Gaga ştie că este un model pentru mulţi aşa că niciodată nu uită să adauge că trebuie să ne protejăm, susţinând acest lucru şi prin outfiturile ei ieşite din comun (când a purtat o ţinută din latex).


În al doilea rând, că tot am pomenit de outfituri ieşite din comun, trebuie să precizez că majoritatea outfiturilor ei le-am găsit extrem de creative, inspiraţionale, transmiţând diferite sentimente cu ajutorul artei îmbinate cu materialul purtat. E părerea mea de pasionată de artă. Doar o singură dată nu am fost de acord cu un outfit al ei: ţinuta din carne adevărată, pentru că se bate cap în cap cu iubirea mea pentru animale şi dorinţa de a nu se mai tăia atâtea fiinţe patrupede. Designul îmi plăcuse, şi chiar aş fi acceptat ideea de a imita carnea.. doar că ea a mers mai departe.
Are în palmares o mulţime de premii, majoritatea datorate fanilor în număr foarte mare (Micii monştrii), printre care şi două VMA-uri anul acesta: Cel mai bun videoclip a unei cântăreţe, şi Cel mai bun videoclip cu un mesaj.





joi, 1 septembrie 2011

Leapsă muzicală

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.
R: Pepe
 
2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe copilărie și pe care acum o / îl adori.
R: Nu prea îi ştiam eu pe la 7 ani..mă jucam prin copaci :))

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.
R: Christina Aguilera

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.
R: Black Eyed Peas - Pump It (şi în general majoritatea cântecelor lor)
5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.
R: Unul făcut de mine, o combinaţie cu Aguilera, Celine Dion şi Pink (cântece mai puţin zvăpăiate)

6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el.
R. Justin Bieber (dar şi alte târâturi de pe la noi)
 
7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.
R: eh, nu ştiu ce să zic, mă blochează "adoră".. fără adoră poate: Eminem, E. Iglesias, Madonna (nu pot da explicaţii de ce :)) )

8. Coverul tău preferat.
R: Birdy - Skinny Love (după Bon Iver)

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.
R: Need you now - Lady Antebellum 
sursa: CLM's blog


Day #17 — My 30 day challenge
Things that are on your to-buy list

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...