sâmbătă, 27 august 2011

Harry Potter - finalul aventurilor sale


Am aşteptat cu nerăbdare filmul, dar m-a cam dezamăgit. Dar mai bine să spun metodic ce mi-a plăcut şi ce nu.

Ce mi-a plăcut:
-efectele, bineînţeles de calitate
-felul în care au jucat actorii
-succesiunea scenelor, destul de rapide, deajuns cât să-ţi dai seama de ceea ce se întâmplă, au reuşit să introducă aproape toate scenele din carte.
-scena de la Gringotts, şi cea din Hogwarts în Marea Sală au fost acceptabile.


Ce nu mi-a plăcut:
-filmul nu a avut nici pe departe acea grandoare a cărţii, în film mie nu mi se pare a exista magie. Poate un copil sub 14 ani acceptă abordarea lor, dar eu nu.
-finalul. Este cel care m-a dezamăgit cel mai mult, un final bun salva tot filmul (toate filmele defapt). În carte scena de cea mai mare grandoare, scena care mie îmi transmitea fiori şi palpitaţii de fiecare dată când o reciteam (şi am citit-o de cel puţin 5 ori), adică scena luptei finale, a fost complet distrusă, măcelărită, transformată în ceva banal. Serios! Pur şi simplu vroiam să văd cum Harry iese în mijlocul lor de sub pelerina magică, lumea amuţeşte, iar el se luptă cu Voldemort în faţa tuturor. Vroiam să văd cum se adună cu toţii în cerc în jurul lor trăind momentele la intensiune maximă, transmiţând privitorului emoţiile lor. Dar nu, din păcate...Harry i-a aruncat vraja, au băgat luminiţele, tipul cel rău a urlat, iar apoi a explodat pur şi simplu. Harry a plecat, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat, or afla ei după. Nu a reflectat deloc o moarte de excepţie, moartea celui mai puternic vrăjitor, un adevărat Lord al Întunericului. 
Iar aici ajung la abordare:
-abordarea. Măi, acolo e o întreagă lume a fantasticului, o lume magică, sau sunt doar nişte ţicniţi cu beţe şi lasere? Fiindcă asta s-a dedus din modul în care au încheiat filmul.
-Bellatrix a explodat la propriu ca o chestie de confetti. Nici măcar nu mi s-a părut că au încercat să arate emoţiile lui Voldemort şi a celoralţi când cel mai apropiat aliat a murit.
-scenele când fug aiurea după Nagini. A fost mai frumos în carte felul în care au reuşit să omoare şarpele. Sau când Harry l-a apucat pe Voldemort în braţe şi s-au aruncat pur şi simplu din turn. Lol.. măcar de picau în mijlocul mulţimii.
-lucruri importante precum toată povestea lui Dumbledore nu au fost dezvăluite. Fratele său doar i-a spus lui Harry că Dumbledore nu era de încredere. De ce (pentru cine nu a citit cărţile..) ?

Asta e părerea mea vizavi de film, poate nu este aşa de prost cum l-am estimat eu.


Merită văzut?
Îl recomand numai dacă ţineţi neapărat să terminaţi de văzut această saga, aşa ca să nu muriţi proşti, sau să ziceţi că v-aţi uitat degeaba la toate celelalte 7 filme. Eu nu l-aş mai revedea, mai bine mai citesc o dată cartea.

Mai bine decăt moartea ce au făcut-o ei pentru Voldemort, făceau asta: :)))))

Altă parte pe atât de amuzantă cât pe stupidă (nu intru în detalii, din nou îmi imaginam altfel scena când vine triumfător cu Harry mort):
http://www.youtube.com/watch?v=s6mF-eYOlio&feature=related



Day #16 — My 30 day challenge
Music you like

Beyoncé/Beyoncé - Run the World .mp3
Found at bee mp3 search engine


Lady GaGa - Yoü And I .mp3
Found at bee mp3 search engine

Spice Girls - 2 Become 1 .mp3
Found at bee mp3 search engine

luni, 22 august 2011

The King's Speech, istorie şi psihologie

Discursul regelui, contrar aşteptărilor mele, a tratat la propriu numele titlului.
Am să vă copiez aici descrierea filmului, căci nu are rost să mai dau eu din gură cu povestea.

Bazat pe o poveste adevărată, filmul descrie relaţia de prietenie care se leagă între cel care avea să devină regele George al VI-lea şi Lionel Longue, un logoped mai puţin obişnuit. Chinuit de dificultatea de a articula cuvintele, şi, prin urmare, şi de teama de a apărea în public, George (Colin Firth) se vede nevoit să facă faţă îndatoririlor regale după ce fratele său abdică în urma unui mariaj nedorit de casa regală. Cel care îl va ajuta să-şi articuleze gândurile în faţa naţiunii şi să conducă ţara prin cel de-al doilea Război Mondial este excentricul Lionel (Geoffrey Rush), un logoped care face apel la metode bizare, dar cu rezultate miraculoase. (www.cinemagia.ro)


Ce mi-a plăcut:
-În primul rând subiectul filmului, un subiect original, tratat îndeaproape timp de 100 şi ceva de minute.
-Distribuţia. Ambii actori au fost extraordinari. Firth a dat chiar impresia că este într-adevăr bâlbâit. Geoffrey Rush a jucat impecabil, rolul potrivindui-se precum o mănuşă. Chimia dintre cei doi a îmbunătăţit calitatea filmului. Actriţa (Helena Bonham Carter), pe care o ştim şi din Harry Potter, a întruchipat o femeie sigură pe sine, iubitoare, o susţinătoare fidelă, o adevărată soţie de rege. Eu una, care nu sunt critic calificat, consider că a avut o interpretare fără cusur.
-Replicile. Cred că sunt unul din punctele forte ale filmului. Sobre, dar şi îmbogăţite cu un umor specific englezesc, fin, dar de efect.
-Locurile. Vă daţi seama, au închiriat Webminster Abbey şi Palatul Buckingham, iar norocoşii de Firth şi H.B.C. au filmat scena salutului în balconul unde de ex, Will şi Kate s-au sărutat.
-Modul educativ în care decurge tratarea regelui. Sunt câteva scene cu exerciţii chiar bune pentru cei mai timizi, sau care nu prea se descurcă cu oratoria.
-Faptul că într-un fel intrăm în "culisele" vieţii regale. Nu toţi prinţii au avut o copilărie ca-n basme. Aflăm în film, în cadrul unei scene emoţionante şi totodată amuzante, de unde se trage handicapul regelui.

Ce nu mi-a plăcut:
-Partea când regele se descarcă cu nişte înjurături de toată frumuseţea.. nu că am ceva împotrivă, atâta doar că mă îndoiesc că exista pe vremea aceea un astfel de limbaj.. dar ce ştiu eu? Cărţile de istorie multe nu spun.
-Hmm...poate a fost previzibil.. totuşi aici e ce nu mi-a plăcut mie, iar mie nu mi-a displăcut asta. Altora le-ar putea displăcea.
Şi atât.. pur şi simplu nu ştiu ce mai pot spune la "contra"... Parcă prima oară când l-am văzut, începutul m-a făcut oarecum să mă plictisesc, dar apoi chiar m-a captat.

Dacă îşi merită sau nu cele 12 nominalizări la Oscar şi cele 4 câştigate? Eu zic că da (dar să ştiţi că nu cunosc concurenţa!). Cel mai bun actor în rolul principal? DA, categoric! Cel mai bun film? Hm... e bun filmul, dar nu ştiu dacă cel mai bun. Cel mai bun scenariu original? Da, merită. Cel mai bun regizor? Nu degeaba a fost votat!.

Per total:
Vă recomand să vă uitaţi dacă nu aţi făcut-o deja. Este un film din care ai ce învăţa, un film de cultură, un film de valoare. Un film la care vă puteţi uita cu întreaga familie. Aveţi răbdare şi fiţi atenţi, veţi rămâne cu ceva după vizionare. Dacă vă place psihologia, aşa ca mine, cu atât mai mult ar trebui să-i daţi o şansă ;)



Day #15 - My 30 day challenge
Photo of your favorite bracelet


sâmbătă, 20 august 2011

Un musafir în viaţa mea

Să vă spun şi vouă povestea de la bun început...
Se făcea că acum câteva zile, pe la 1 noaptea eu încă nu dormeam. Şi când să mă bag într-un sfârşit în pat, aud mieunături insistente venite de jos, din faţa blocului. M-am uitat chiorâş pe geam să văd ce-o fi. În întunericul acela am zărit o mogâldeaţă mişcându-se în iarbă. Îmi zic în sinea mea "oh nu, oh nu, te rog spune-mi că nu e un pui de pisică uitat pe acolo, oh doamne!". Dar într-un impuls îmi zic să cobor, să văd ce e, măcar o dată în viaţă să îndrăznesc asta! Şi cobor.
Jos, înaintând precum o nălucă, găsesc locul unde zărisem creatura. O văd mişcând şi mieunând ca din gură de şarpe. Mă aplec tremurător (nu-mi vine să cred ce văd şi ce fac), şi mă uit de aproape la ea. Era un pui ud şi tremurând de pisică, nu mai mare de palma mea, chircit în iarbă. Mai stau puţin pe gânduri, mă mai uit în stânga şi în dreapta, iar apoi întind mâna şi însfac ezitând puiul. Dar de cum l-am simţit în palma mea, l-am şi dus repede la piept şi m-am înapoiat în bloc.
Cum am ajuns în apartament, am şi fugit la bunica mea (noroc cu ea, căci la părinţi nu mă simţeam capabilă să mă duc în miezul nopţii cu un mâţ în mână), iar împeună l-am hrănit şi i-am făcut un culcuş.
Asta e...

După care următoarea zi, bineînţeles că părinţii au avut parte de o surpriză cam neplăcută, m-au certat, m-au pus să-l pun în faţa blocului că poate vine mama lui, după câteva ceasuri s-au înduioşat, l-am luat înapoi şi împreună cu mama l-am hrănit în continuare (cu seringa), i-am făcut culcuş, l-am dus la veterinar, i-am luat papa specială...

Şi uite aşa m-am ales cu un nou membru al familiei. Eu care mi-am dorit din totdeauna să am o pisică. :)
Totuşi cel mai probabil, când mai creşte, îl vom înmâna unei rude cu casă, curte şi alte pisici. Spre binele lui.

O poză cu el sugându-mi din palmă...

P.S. Cred că o să-i zic, în lipsă de altceva, Titi Banditul. Are o semnificaţie anume pentru mine, dar şi "domnişorul" (pentru că este băiat din câte îmi pot da seama) este un neastâmpărat şi jumătate. :)

Update: ...cred ca nu are rost sa mai adaug nimic...a plecat intr-un loc mai bun

marți, 16 august 2011

Când trebuie să fac ceva ce nu-mi place...

Există mai multe posibilităţi:
1. Nu o fac pur şi simplu. Dacă trebuie să fac ceva pentru persoana care mă roagă, un favor pe care nu sunt dispusă să-l fac pentru că consider că e prea de tot (prea mult, prea neplăcut, prea... etc), atunci nu-l fac. Şi detest ca după aceea să fiu tocată la cap că sunt rea.
2. Pasez altcuiva treaba. Şi eventual mă revanşez după aceea la persoana respectivă.
3. O fac. Dar depinde. Dacă până la urmă constat că ar fi în folosul meu sau un real folos pentru altcineva, atunci mă înduplec şi-o fac şi pe asta.
4. Inventez o scuză. Astfel mă scot uşor.
5. Îmi găsesc o metodă prin care m-aş putea distra făcând acel lucru. Depinde totuşi ce este, cum am spus şi la punctul 3.

Cam acestea sunt posibilele mele reacţii. Uneori e bine să nu fii dispus să faci chiar tot ce alţii vor. Mulţi profită de prea multa amabilitate a altora.
În general chiar detest, să fac ceva ce nu-mi face plăcere, ceva care nu vine din propria iniţiativă. Dacă îmi spui să îmi fac tema acum, mai stau o oră până mă apuc. Dacă îmi impun singură să-mi fac tema ACUM pentru că este târziu, atunci mă apuc imediat de treabă. Cred că la majoritatea oamenilor lucrurile stau aşa.
Am scris postul acesta, dintr-un impuls de supărare şi revoltare, dar şi pentru a putea constitui un fel de leapşă. Desigur, dacă cineva doreşte să o preia...


Day #13 - My 30 day challenge
Photo of your favorite fashion/style icon

Taylor Swift, Blake Lively.. ar mai fi şi altele...dar parcă mai mult astea două.

sâmbătă, 13 august 2011

Revenire din vacanta

Ouch, se face aproape o lună de când nu am mai pus mâna pe tastatură şi nu am mai apăsat butonul de postare nouă.
În tot acest timp nu am făcut o vizită planetei Pluto şi nici nu am fost ţintuită la pat, ci am fost plecată pe la alte rude şi prin alte meleaguri.
Astăzi am ajuns şi eu acasă, la desktopul meu cu pisica şi în cămăruţa mea supra încărcată, iar acum că am mâncat şi m-am odihnit, am zis să dau un ochi pe aici. :)
Iniţial nu plănuisem să lipsesc decât 2 săptămâni...Dar asta-i cu planurile la mine...Aşa că: în prima săptămână am colindat oraşul cu verişoara mea, următoarea săptămână am vizitat Maramureşul, împreună cu câteva rude, iar în cea de a 3-a şi a 4-a săptămână ne-am mutat "sediul" în Ardeal şi am străbătut împrejurimile.
Am adunat aproape 6 GB de poze şi filmuleţe, aşa că voi mai putea adăuga vreo 2 dvd-uri la arhiva personală, cât şi câteva poze pe Facebook :P

Apropo, sfat pentru cei care stau la oraş mare gen Bucureşti sau Timişoara şi nu prea au bugetul ridicat, să facă bine şi să ia autocarul să meargă într-un orăşel de prin zona Transilvaniei, Maramureşului, Moldovei la magazinele micuţe de haine (sigur şi la alte magazine nu numai de haine, dar asta mă interesa pe mine). Este o reţea foarte faină, "PPT-preţuri pentru tine" de magazine de haine pentru bărbaţi, femei, copii, unde preţurile sunt pur şi simplu extrem de mici! Gen 9 lei pentru un maieu sau 14 pt un tricou. Asta desigur dacă nu ţineţi neapărat să purtaţi haine de la mall. Uitaţi site-ul lor (păcat că nu se poate comanda şi online). Eu de exemplu am fost pentru ultimele 2 săptămâni în oraşul Cugir (lângă Alba Iulia) unde dintr-o singură colindătură a micuţului lui "downtown", m-am ales cu vreo 10-15 piese vestimentare de la diferitele magazinuţe de pe acolo, la preţuri mai mult sau mai puţin ieftine faţă de Timişoara. Iar apoi şi la magazinul de cosmetice am găsit oja Rimmel London din noua colecţie cu 6 lei şi nu cu 9 sau 11 lei, cum am văzut prin DM sau prin reclame. Mi-am luat o căruţă de lacuri de unghii :X

Mnah, cam asta vroiam să zic, acum trebuie doar să mă gândesc la noi subiecte de postări, aş avea o grămadă şi totodată niciunul :P

Day #12- My 30 day challenge
Favorite Color
Purple, anywhere, almost all the shades, all the tones <3
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...