vineri, 29 aprilie 2011

O nuntă ca-n poveşti


Evident vreau să scriu despre nunta regală care a avut astăzi loc la Londra, în Westiminster Abbey. Pentru că m-a impresionat peste măsură. M-a cucerit total grandoarea acestui eveniment (o fi şi vârsta mea de vină).

Apreciez foarte mult organizarea, în special faptul că am putut viziona online şi live întreaga desfăşurare a evenimentelor. Nu mi-am putut desprinde ochii de ecranul calculatorului şi mai apoi de cel a televizorului, revăzând din nou şi din nou cele mai importante şi frumoase momente. Este ca un film bun care aş vrea să-l savurez de cât mai multe ori.

Mi-a plăcut rochia miresei foarte mult, emanând atâta eleganţă, frumuseţe, inocenţă şi simplitate la un loc, încât nu pot decât să aduc felicitări lui Kate, şi designerului acesteia. Sora ei a fost deasemenea foarte stilată, şi foarte frumoasă la fel ca şi mama lor, doamna Middleton.

Prinţul William mi s-a părut cu adevărat un gentleman, un model de eleganţă superioară şi nobleţe, emanând totodată şi multă căldură. Amândoi proaspeţii căsătoriţi s-au purtat firesc, luându-se cu vorbe simple, şi zâmbind cu multă multă fericire şi tandreţe unul către celălalt, cât şi spre public.


Mi-a plăcut ieşirea din biserică a celor doi îndrăgostiţi, dar nu i-am scăpat din vedere nici pe cei din spatele lor, respectiv Pippa (sora miresei) ţinându-se de braţ cu prinţul Harry  :D.


Iar scena de la balcon a fost epică, mi-a plăcut felul în care s-au sărutat, luând prin surprindere publicul, dacă clipeai, nu vedeai :)).
Mi-a plăcut şi comportarea firească şi maternă a proaspetei ducese faţă de copiii de acolo, efectiv mi s-a părut foarte foarte simpatică şi le doresc tot binele de pe lume.

Este totuşi amuzant felul în care atâţia oameni s-au îngrămădit să suprindă momentele şi mult aşteptatul sărut de pe balcon, încât s-au deplasat cu sutele în curtea Buckingam-ului, ba chiar şi-au vârât picioarele fără pic de deranjare în apa "regală" din fântâna palatului. Şi să nu uit de omul-păianjen ce a găsit cea mai bună soluţie pentru o vedere mai bună şi anume urcatul pe semafor. Smart boy!

Plus: cele mai tari pălării din toată acea defilare de farfurii zburătoare şi construcţii sinuoase aşezate strategic pe capete mult aranjate :D
Cea mai funny? Cred că aceea din ultima poză din dreapta reginei :))






 Credite foto:
foto
foto
foto
foto

marți, 26 aprilie 2011

Timpul trece...Vreau vacanţa!

Ok, ştiu că am zis aici că nu vreau să se termine şcoala, că îmi va fi dor de ea... Ehh lucrurile s-au mai schimbat, iar eu din nou mă văd faţă în faţă cu decizia de a îmi schimba liceul sau nu. Şi de data aceasta cred că merg pe varianta de a merge înainte, de a continua cu acest liceu (dacă nu voi afla ceva care să-mi fure elanul), căci prea multe amintiri mă leagă de el, iar eu nu vreau să renunţ la ceea ce până la urmă îmi place şi mă defineşte: arta.
În fine, în decursul acestui an mi-am schimbat decizia de vreo 4-5 ori, dar cum altfel aş putea să ajung la alegerea corectă, dacă nu aş analiza pe toate feţele pro-urile şi contra-urile?

Revenind la ideea de bază,  timpul trece, se termină acuşi şi aprilie, începe mai cu ale lui flori şi teze, apoi vine şi iunie cu a ei veselie şi final de şcoală. Ştiu că timpul trece repede, dar tot îmi doresc să vină vacanţa mare, să fie vară, să fiu liberă, să fac ce vreau, să zburd sub soare... Mda, dar nu prea am nu ştiu ce planuri. Exact în mijlocul vacanţei vor veni rudele mele, dar până atunci parcă mă şi văd stând şi belind ochii în calculator sau televizor. Deja mi-am şi propus să ma uit la Lost, Pretty Little Liars (sez 2), şi câteva filme, poate şi cărţile cu Micuţele mincinoase, ca să mă delectez şi cu varianta pe hârtie a serialului.
Numai că eu nu vreau să stau cu zilele în casă, şi abia acum voi realiza cât de mult îmi lipseşte casa bunicilor (care nu mai e) unde îmi petreceam mereu vacanţele. Casă mare, curte mare, livadă cu mulţi pomi, hamac, vale, dealuri, dulăi... Au rămas doar amintirile. Iar eu a trebui să-mi arunc toate hainele ce le păstram pentru casa bunicilor, haine numai bune de căţărat prin copaci, "giugiulit" cu Ursu, urcat pe casă şi alte năzdrăvănii. Ce vremuri!..
Şi uite, gândindu-mă la aceste aspecte realizez că poate mai bine să nu-mi doresc să vină mai repede vacanţa ceea, să mă bucur cât mai am încă ce face, să ma bucur că sunt ocupată (cât de cât) cu şcoala, că vremea este încă acceptabilă, să mă bucur de fiecare lună în parte, fiecare perioadă cu frumuseţile ei. Oricum vacanţa va veni şi fară să fie poftită de nimeni. Iar când va veni voi vedea ce fac, până atunci trebuie doar să învăţ să nu mă pierd în faţa enormităţii ei (enormitate pe care o percepi doar la început, căci deja pe la finalul lui august...).

Voi ce faceţi în vacanţă? 
Ceva idei contra plictiselii??
Oi fi oare singura care nu ştie ce să facă cu timpul ei? :| Timp care oricum va trece mult mai repede ca în alţi ani...

Multe trec pe dinainte,
In auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Si ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine
foto

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Aşteptând...

Mda, azi sunt din nou cam melancolică, nu ştiu ce m-a apucat fix în ajunul Paştelui. Am un talent să mi se reverse toate paharele tocmai în cele mai nepotrivite momente, când ar trebui să fiu happy. În fine.. că tot sunt plictisită şi vreau sa scriu ceva care să îmi mai alunge gândurile negre, am ales să preiau 2 lepşe (tag-uri) de la Koko.

 "Chestionarul lui Proust" 

1. Principalele mele trăsături : deobicei originală, creativă, îmi place să ajut ori să dăruiesc, deobicei veselă...

2. Calitatile pe care doresc să le întîlnesc la un băiat : tact, amuzant, frumos, inteligent, sportiv, atent.. poate şi altele depinde până la urmă de tip.. şi ştiu că par superficială şi pretenţioasă, asta e, prefer să-l am pe cel mai bun chiar dacă trebuie să aştept pt asta


3. Calitatile pe care le prefer la o femeie : prietenoasă, simpatică, inteligentă, pasionată de ceva

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei : cel mai bun prieten pentru mine ar fi de încredere, m-ar ajuta, m-ar accepta şi m-ar consola la nevoie (urăsc să fiu certată sau umplută de sfaturi atunci când am dat-o în bară cu ceva, nu suport, eu ştiu! nu am nevoie să ma toci la cap cu ce puteam face sau ce să fac, dacă te rog să îmi dai sfaturi e altceva)

5. Principalele mele defecte : nu prea intru uşor în vorbă, leneşă de multe ori, impulsivă ori orgolioasă câteodată

6. Îndeletnicirea mea preferată : să stau pe net, desenez, să decorez (orice, de la pereţi la calendare)

7. Fericirea pe care mi-o visez :  nu ştiu.. momentan mi-aş dori doar să am parte de câteva persoane care să-mi fie prietene adevărate, care să fie petru totdeauna

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire : să fac o serie de alegeri proaste în viaţă pe care să nu le mai pot remedia prea uşor (de aceea mă bazez pe Cel de Sus să mă ajute să iau deciziile corecte)

9. Locul unde aş vrea să trăiesc : tot România.. peste tot sunt oameni şi oameni (lăsaţi-mă cu prostiile de genu noi românii suntem nu ştiu cum).. deşi uneori mai visez să fiu la Los Angeles, la Hollywood unde stau vedetele :P

10. Culorile mele preferate :  violet, roşu, galben (ordinea în care le prefer se modifică în funcţie de stare..momentan asta e ordinea preferată)

11. Floarea care-mi place : toate sunt frumoase, depinde cum le vezi.. dar parcă cele mai frumoase (care le cunosc şi care îmi vin acum în minte) sunt trandafirul roşu, crinul alb, frezia

12. Pasărea mea preferată : colibri :) dar îmi place mult şi măreţia şoimilor, vulturilor regali şi a păsărilor de teapa lor, păsarile măiastre

13. Prozatorii mei preferaţi : Agatha Christie, Cella Serghi, Jules Verne,  J.K.Rowling (Harrz Potter este după mine o creaţie cum nimeni nu şi-a mai putut imagina)
14. Poeţii mei preferaţi : Eminescu, G. Topîrceanu, W. Shakespeare


15. Eroii mei preferaţi din literatură : Poirot, Prâslea ( :)) ), D'Artagnan, Edward Cullen :D..ehh nu ştiu...nu-mi prea aduc aminte şi alţii
16. Eroinele mele preferate din literatură : Miss Murple, Elena (Jurnalele vampirilor), Tupence (partenera lui Tommy din câteva din cărţile Agathei Christie) şi nu mai ştiu, în general mă cam enervau personajele feminine

17. Compozitorii mei preferaţi : Mozart, Bach şi restul clasicilor

18. Pictorii mei preferaţi : Botticelli, Rafael, Monet, E.Degas, van Gogh(cam toţi impresioniştii), Dali (şi îm general suprarealismul),Tonitza, Ştefan Luchian, Grigorescu

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală : persoanele care fac ceva pentru binele comunităţii, cei ce se oferă voluntari, şi în special persoanele care luptă pentru animale!

20. Ce dispreţuiesc cel mai mult : persoanele care se vor proaste pt că aşa e mai uşor, maimuţoii, tipii macho, golanii, haitele de tipi de pe stradă, manelistele proaste, în general dispreţuiesc urâtul, nesimţirea, prostia unora

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere : o figură mai expresivă

22. Cum aş vrea să mor : ştiindu-i împăcaţi, liniştiţi, înţelegători pe cei dragi şi ştiind că mi-am îndeplinit misiunea în viaţă (dacă îmi doresc să nu mă calce maşina ce vine spre mine pe stradă este pentru că nu aş putea să îi las pe cei din familie îndureraţi, fară mine părinţii mei ar fi nimic)

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă : când sunt făcute din pricina unor împrejurări ce nu au ţinut cu persoana respectivă, când sunt făcute fără voie, când sunt făcute din cauza că pers respective au fost păcălite de altcineva

24. Deviza mea : Deobicei încerc să mă ghidez după zicale de genul: "Când viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă", doar că nu reuşesc tot timpul

"Daca eram..." 
Daca eram un anotimp, as fi fost  iarna
Daca eram o luna, as fi fost februarie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost sâmbăta
Daca eram o parte a zilei, as fi fost noaptea

Daca eram un animal marin, as fi fost  pestele Betta

Daca eram un animal de uscat, as fi fost  pisică
Daca eram o virtute, as fi fost  loialitate
Daca eram o planeta, as fi fost  Uranus
Daca eram un lichid, as fi fost   ceai de fructe
Daca eram o piatra, as fi fost  ametist sau opal
Daca eram un metal, as fi fost plumb
Daca eram o pasare, as fi fost un vultur regal rar

Daca eram o planta, as fi fost   melisa

Daca eram o stare a vremii, as fi fost   ploaia cu soare
Daca eram un instrument, as fi fost  ţambalul
Daca eram un sentiment, as fi fost   milă
Daca eram un sunet, as fi fost   sunetul vântului şi a clopoţeilor bătuţi de vânt
Daca eram un cantec, as fi fost   Breathe again (Sara Bareilles)
Daca eram un film, as fi fost   un film de acţiune amuzant (gen acele comedii cu Jackie Chan)
Daca eram un serial, as fi fost  The Vampire Diaries
Daca eram un oras, as fi fost  Veneţia
Daca eram un gust, as fi fost  gustul ciocolatei negre (dulce-amărui, cu o proporţie mai mare de dulce)
Daca eram o aroma, as fi fost  aroma romului
Daca eram o culoare, as fi fost violet
Daca eram un material, as fi fost  satin
Daca eram o parte a corpului, as fi fost   gâtul
Daca eram un drog, as fi fost  ciocolata :) niciun alt drog nu e suficient de puternic pentru mine :P
Daca eram un accesoriu, as fi fost  un lănţisor-medalion
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost uimirea
Daca eram o materie, as fi fost  geografia
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost pisicuţul Toulouse sau pisicuţa Marie din Aristocats
Daca eram o forma, as fi fost o stea
Daca eram un numar, as fi fost 4
Daca eram o masina, as fi fost  un Lamborghini de culoare deosebită
Daca eram o haina, as fi fost  un tricou cu imprimeu trăsnit
Dăruiesc lepşele oricui vrea să le ia, numai să mă anunţe  :D
Alegerile făcute la a doua leapşă sunt inspirate după descrierea zodiei Vărsătorului, lucrurile care mi-au venit prima oară în minte, sau din contră, lucrurile care m-au făcut să cuget care mă reprezintă mai mult.
Acum.. ma duc la masă, apoi vopsesc ouăle :)
M-am mai înveselit cu leapşa asta, mi-a fost dor de una. Sper să mai fac şi altele în curând.

Paşte fericit tuturor!!

Şi pe final un episod din ROBOTZI, de care eu abia recent am auzit... Dar sunt foarte haioşi! :D
Love them

miercuri, 20 aprilie 2011

În căutare de muzică


Ahhhh, e vacanţă (ştiu că e de ceva vreme, dar mi-a fost mie lene să mai scriu de ceva timp) iar eu lenevesc la calculator, mai fac şi ceva proiecte şi referate ce le am de făcut, mai ascult muzică, mai merg la shopping etc.
Dar acum vreau să vorbesc despre muzică. Tot citesc pe diverse site-uri ce a mai apărut nou de la artiştii români sau internaţionali. Dar rămân cu buza umflată căci, cu câteva excepţii, cam majoritatea melodiilor sunt mediocre.
Spre exemplu sunt câteva pipiţe din industria românească care speră să stabilească ele noul hit al verii 2011. Evident, muzică de club, tobe, aceleaşi versuri expirate "Te doreeeeesc, te iubeeeesc", "Nu mă păărăsii te rog iubiree, nu pot trăi fară tineee", "Ooooh, auăăr lăăăv oooh yeee iu ar mai beibii" etc. Iar negativul, evident e aproape la fel peste tot.
Oare fetele, trupele, tipii ăştia chiar nu încearcă să compună şi să cânte şi altceva? Ahh, nu, pardon, ce lipsă de atenţie din partea mea! Asta e muzica ce o preţuieşte tânăra generaţie (am generalizat, pardon pt cei ca mine care s-au săturat de acest gen).
Evident, în cluburi merge, trebuie să ai ceva pe care să dansezi (eu nu frecventez cluburile). Sigur, în cluburi aproape că nici nu contează versurile, melodia, vocea, sunt remixuri peste remixuri, mashup-uri, gălăgie, sunetul e înfundat, se aud doar nişte ritmuri uşor diferite pe care oricum toată lumea dansează la fel.
Dar problema se iveşte atunci când posturile de radio, netul, mtv-ul sunt invadate de aceste melodii. De ce ai vrea să vezi şi un videoclip la o astfel de melodie? Oricum sunt cam la fel: ori varianta cu plajă sau club unde dansează fete dezinhibate, ori un videoclip -clişeu cu o "poveste" între doi.

Cu alte cuvinte se promovează cel mai mult tocmai acea muzică care nu valorează absolut nimic, de duzină.
Partea proastă este că acest gen de muzică s-a extins în toată Europa, chiar şi în America.
Ascultaţi On the floor-Jenifer Lopez sau pe Kesha. Nu vreau să le comentez urât pe acestea (şi multe altele de pe acolo) căci măcar la ele sunt piesele şi negativele mai ok. Sunt ascultabile, şi nu aşa de plicticoase ca ale noastre. De exemplu The Black Eyed Peas, cântă muzică mai de club, dar la ei e altceva parcă. Cam fiecare piesă are ceva special, iar vocea lui Fergie e spectaculoasă.
În rest, lăsând la o parte subiectul cu muzica de club, am rămas cam dezamăgită şi de câteva dintre melodiile cântăreţelor de dincolo. Multe parcă nu mai au inspiraţie, sau se lasă duse de valul muzicii de duzină.
De aceea o apreciez pe Lady Gaga, pentru piesele ei deosebite, pentru versurile metaforice şi deloc clişeistice. Sau pe Pink, pentru nebunia ei, pentru videoclipurile ei, pentru puterea care o are. Chiar şi pe Rihanna o plac pentru curajul şi dezinvoltura ei. Vrea să fie o divă, şi reuseşte. Iar de cele din categoria Oldie but Goldie nici nu mai pomenesc.. Beyonce (deşi parcă ultimul ei cântec arată cam eşuat), Madonna (n-o plac ca şi persoană, dar e totuşi regina muzicii), Britney Spears (revine cu mult curaj, şi mai puţină forţă, pe scena muzicii, o apreciez, deşi încă o vreau pe vechea Brit înapoi), Celine Dion, Christina Aguilera şi altele şi alţii ce nu-mi vin acum în minte. Voci, talent, forţă, spectacol, originalitate, spontaneitate! Asta înseamnă valoare în muzică!
Dar în fine, uite că am lungit mult subiectul ăsta, cred că de o oră tot scriu aici. Gata, mă duc să ascult nişte muzică de calitate.
P.S. Mulţumesc acelora care au avut răbdarea să-mi citească părerea exprimată foarte pe larg :D

sursa foto

sâmbătă, 16 aprilie 2011

I dreamed a dream...

Pentru mine, cea mai complicată lume este cea a viselor.
Atâta fantezie, şi totuşi atâta realitate.
Atâta fericire , şi totuşi atâta tristeţe.
Atâta relaxare, şi totuşi atâta spaimă.
Etc..
Acum să trec la subiect. Eu de ceva timp tot am nopţi în care visez tarantule. Nu ştiu ce am cu ele. Uneori le mai înlocuiam cu scorpioni. Dar asta mai rar.
Scorpionii ştiu de unde i-am "preluat" . Dintr-o secvenţă de film de ora 11 seara, când tocmai butonam canalele. Era o tipă ce primise nu mai ştiu ce cadou şi l-a dat servitoarei să-l deschidă, iar din el au ieşit scorpionii care au omorât-o pe biata femeie. Însă nu-mi aduc aminte de niciun film cu tarantule.
Poate e din cauză că nu-mi plac păianjenii, însă, chiar dacă am mai avut coşmaruri cu ei, tot tarantulele primează. Şi nu sunt neapărat coşmaruri (nu pot să le zic vise frumoase, că totuşi) dar apar în visele mele aducând cu ele o schimbare a firului visului, precum şi o oarecare întunecare şi o senzaţie de nelalocul meu.
Prea clar nu mai îmi aduc aminte cu amănunte de acele nopţi. Alaltăieri am avut iar o întâlnire cu tarantulele, şi mai mult ca sigur (dacă nu am visat-o şi pe asta :)) ) nu a fost prima oară.
Am căutat pe internet, dar nu prea sunt multe interpretări. În fond e şi cam aiurea să îţi culegi de pe Google interpretarea a ceea ce ai visat, căci orice element (dintre cele standard puse în aşa-numitele "dicţionare de vise") dacă e pus într-un alt context poate avea un cu totul alt mesaj.
Oricum, ceea ce mi-a zis Google despre visul meu cu tarantule este că (citez) : dacă visaţi o tarantulă în vis înseamnă că trebuie să luaţi aminte la duşmanii care v-ar putea cauza pierderi.
Mă rog, nu ştiu care ar putea fi adevărata semnificaţie, dar oricum sper să nu îmi mai revăd "prietenele" şi la noapte.

miercuri, 13 aprilie 2011

Rugăciune

Înger, îngeraşul meu
Te rog, atât de mult
Ai grijă de părinţii mei,
Ai grijă de familia şi prietenii mei,
Ai grija de toţi.
Şi ai grijă şi de mine
Căci reprezint un suflet, un mesager
Pe pământ.
Am o misiune: Acea de a trăi.
Te mai rog să mă îndrumi
Pe toate drumurile încurcate ale vieţii.
Şi iartă-mă dacă le-am greşit cu ceva
Semenilor mei şi Lui.
Iţi mulţumesc pentru tot ce îmi oferi
Iţi mulţumesc pentru familia mea,
Pentru momentele minunate ce mi le aduci
Pentru sclipirea de lumină
Atunci când mă prăbuşesc,
Pentru atingerile usturătoare
Care mă readuc pe calea cea bună,
Pentru TOT.
Sunt cea mai fericită persoană din lume.
Eu şi toţi cei care au LUMINA.
Mulţumesc.
Amin.
[Acest post l-am făcut ca răspuns la asta şi multe alte întâmplări asemănătoare.]

duminică, 10 aprilie 2011

Gânduri de Duminică dupămasa...

Cu burta plină, savurând câteva patrăţele de ciocolată, m-am gândit să fiu şi eu puţin melancolică, aşa, de final de weekend.

Cum nu am avut teme, astăzi m-am odihnit, am colindat netul în lung şi-n lat, în special căutând tot felul de articole legate de Românii au Talent: participanţi, juriu şi prezentatori. De exemplu nu am ştiut cu ce se ocupă Pavel Bartoş, şi am aflat că este actor pe micul ecran cât şi la teatru. Am aflat că a jucat şi în acea telenovelă, Aniela, alături de Mihai Petre (nici pe asta n-o ştiam, M.P.- actor??). Trecând la concurenţi, am căutat-o pe Rebeca, fetiţa cu voce de aur, căci muream să o reascult. Pur şi simplu vocea ei îmi provoacă piele de găină instantanee şi necontrolată.
                        
Dacă tot am deschis această mare paranteză legată de Românii au Talent, vreau să spun eu acum, care sunt concurentii care mi-au plăcut. Dintre semifinalişti, m-au impresionat magicianul Eduard Malita cu partenera sa, Păun Valentin(a fost tare simpatic la preselecţii), Iliescu Tatiana (fata cu monociclul),Stancu Cristian (celălalt magician), Clevers (trupa de fete cu peruci afro), DFC, Vasilescu Marian(păcat..),Veronica Fizesan (femeia care a cântat operă profesionist), Orlando Oprescu (cel cu circul, la preselecţii mi-a plăcut mai mult nr lui, şi am mai aflat că este şi director de circ, al Circului Orlando), Freakquency (simpatici, dar multe bârfe am auzit despre ei, cum că ar fi sus puşi, însă uite că nu s-au calificat deci...). Aceştia au fost aceia care nu au reuşit să meargă mai departe. Dintre finalişti cel mai mult îi admir pe Narcis Iustin Ianău (cred că el va câştiga), Ballance (foarte buni...şi foarte BUNI =)) ), fetele Alina şi Cristina (pe Cristina o ştiu de la Megastar), Adrian Ţuţu, Rebeca Neacşu (superbă, locul 2 pentru mine, sau chiar 1, de ce nu?), Dinu cât şi Luca Valentin şi nu în ultimul rând Medea (îi apreciez munca şi mă enervează că mulţi îi consideră numărul altceva).

Acum închid această mare paranteză şi revin la melancoliile mele.
Stau şi mă gândesc că acuşi se duce şi anul acesta şcolar, vine vara... Parcă nu-mi doresc să se termine mai repede şcoala, ca în alţi ani. Desigur, anul ăsta a fost foarte lejer, clasa a 9-a, un paradis pe lânga chinurile matematicii şi a românei din clasa a 8-a.
Dar în mare parte melancolia mea se datorează faptului că acesta va fi ultimul an pentru mine în actualul liceu, liceul de arte plastice. Căci clădirea este revendicată de proprietar, iar primăria se plânge că nu are bani să ne mai plătească chiria (DAR, mai nou dragii de ei de la primărie, oameni moderni, s-au pus să înşire pe toată Calea Aradului gazon dintr-acela făcut sul, adus din străinătate, asta după ce zile în şir muncitorii au trebuit să scoată iarba naturala, săraca, ca să poată fi înlocuită de iarbă dreaptă, tăiată la milimetru) iar liceul se va muta din centru, la periferia oraşului. Dar trecând peste asta, oricât aş detesta eu uneori colectivul de aici, cu profesori cu tot, ştiu că îmi va fi dor de zilele acestea, şi de însuşi clădirea liceului, cu cele două coridoare ale sale, cu cele doua curticele pline de iarbă (naturală!), cu picturile de pe pereţi...
Astfel, cred că acest an este primul din viaţa mea care vreau să-l traiesc clipă cu clipă atât cât mai pot.

Acum închei şi mă duc să mă uit la The Vampire Diaries, noul episod :D. Aşa îmi place mie să mai uit de realitate şi să mă scufund într-altă lume.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Un imperiu de sticlă

Cum am promis, în weekendul acesta mă pun şi scriu. Ieri nu am mai apucat deoarece m-am luat cu alte treburi cum ar fi să mă scufund în site-ul-paradis al lui Koko plin de culoare şi cosmetice sau să îmi cultiv grădina din Barn Buddy de pe Hi5. Iar seara m-am uitat la Românii au Talent (în care ultimă editie m-a cam dezamăgit votul publicului, adică dintre ăştia 4 -trupa de fete, magicianul, arabul ce a cântat Enrique Iglesias, trupa DFC- măcar unul merita să meargă în finală, dar puştimea cum a văzut mingea de fotbal în faţa ochilor, cum a uitat de tot restul; nu am nimic cu băiatul cu mingile, dar parcă alţii meritau mai mult să îşi prezinte talentul-deosebit- în finală).
Astăzi, urmându-mi ritualul de verificare a blogurilor pe care le frecventez, am dat de un articol pe Questioare care m-a intrigat. Este un filmuleţ cu, cică, civilizaţia viitorului.



Acum, că mi-e lene să repet tot ce am scris în comentariul meu pe site-ul ei, voi da copy-paste la ceea ce am scris:
Absolut nu! Pentru ca un asemenea imperiu al sticlariei este atat de fragil! Nu vedeti, telefoanele cu touchscreen una doua se strica,nu dureaza mai mult de 2 ani, ce mai 3-4-5 ani ca telefoanele normale.
E asa usor de distrus. O rabufnire a naturii si totii oamenii ce s-ar baza pe tehnologia aia s-ar duce naibii.
Nu ne trebuie cumva si buda din sticla, sa vedem cum se duce materia fecala in jos pe teava. SI eventual capac de veceu cu touchscreen, sa ne incalzeasca celulitele la comanda. Dar poate vrem si farfurie cu touchscreen. Cu televizor incorporat, nu? Hai lasa-ma e o porcarie! Nu stiu cum unii chiar se pot gandi ca ar ajunge sa transforme totul in asa ceva!?! Cand noi suntem napaditi de cutremure, tzunami-uri, furtuni de nisip, vanturi de 100 la ora, etc .. Planeta isi ia revansa, ii anihileaza pe toti cei care nu mai pot trai fara tehnologie ultra avansata, toti cei care nu se pot adapta la natura. Sa se duca 10 impatimiti dinastia care stau cu nasul in telefonul cu computer, laptop, ipad, sa-i trimita cineva de proba in mijlocul pustiului : natura pura, padure, deal, pajiste intinsa, sa se descurce. Sa zicem ca au o coliba, sa nu-i punem sa-si faca cort. Asa pai daca in acoperis ar fi o gaura si ar ploua, ar cauta pe google cum sa astupe gaura. .. Stiu ca exagerez, dar la unii asta e adevarul. Si daca in viitor ne-ar invata sa fim asa, am pierde de tot conexiunea cu pamantul. Este absolut inacceptabil!
Si vad mai la final: Ala citeste o "carte"..? Da e o carte.. Doamne Dumnezeule mare, dar unde mai este bucuria tinerii unei carti scortoase, cu mirosul ei de tipar, o carte solida, sa o simti.. unde mai este placerea de a o tine in mana? Placerea cititului…? Daca scapa ala chestia aia pe jos, s-a dus "cartea".. Dar nu-i nimic ca isi ia alta.. sau se duce la peretele ala miscator si si-o cauta acolo. Dar chiar e asa confortabil sa misti bratele in susul si josul ecranului aluia ca sa faci ceva la el.?... Doamne!
Cum stiu nenorocitii aia sa manipuleze populatia… Sa ii faca sa creada ca un asa imperiu al sticlei poate fi realizat , ca noi nu am deveni niste roboti conectati la sticlarii cu cabluri invizibile, total dependenti de ele. Si asa se darama cladirile la primul cutremur, d'apai niste locuinte facute din sticla? Mai intai, sa invete sa prezica fenomenele extreme si dupa aceea sa faca asa ceva. Dar oricum nu vor putea sa prezica niciodata miscarile naturii intr-atat de repede incat sa poata fi oameni salvati, degeaba se lauda ei cu alertele de tzunamiuri si aparatele lor, ca pana la urma cate cutremure si alde astea au reusit sa previna (in sensul sa apuce sa salveze lumea)?
Ma voi opri aici , desi as mai putea spune multe "NU"-uri pentru tampenia din filmuletul de mai sus.
Aşa, cred că m-am exprimat destul de clar. Tehnologia asta mult prea avansată ce ar vrea ăştia s-o impună peste câteva zeci de ani, este total necompatibilă cu natura. Nu este de ajuns că cu tehnologia ce o avem deja, distrugem natura? De exemplu pereţii aceia de sticla ar fi extrem de nocivi pentru păsări. Cum? Simplu, păsările s-ar lovi toată ziua de ei, căci nu i-ar vedea. Asta ca să nu mai zic de radiaţiile, electricitatea consumată în prostie, suprapopularea spaţiului atât terestru cât şi aerian, care ar afecta toate fiinţele, natura în general...
Tot ce pot aprecia în filmuleţul de mai sus este faptul că ăia îşi fac omleta singuri.

Iar super oraşele, tehnologiile avansate, video-urile cu anii 2050, care populează youtube-ul, le consider toate nişte prostii. Mama îmi povesteşte că în copilăria ei se vorbea că în anii 2000 vor fi tot felul de lucruri avansate, nave spaţiale, vom ajunge pe alte planete, bla bla bla, dar iată! încă mai umblă căruţa cu fân pe străzile Timişoarei, iar ei visează astfel de maşini:
Uite aici, asta e adevărata maşină a viitorului...Defapt nici nu e, că există deja pe străzile din România, doar trebuie făcute mai multe: clik AICI  =))

Nah acum mă opresc, dacă mai îmi amintesc ceva să zic, voi reveni. De încheiere vă ofer video-ul ce demonstrează INTELIGENŢA tehnologiei ;)

miercuri, 6 aprilie 2011

Update-uri

Astăzi la mine a fost ziua update-urilor. Mi-am adăugat pe blog lista mea de lecturare online, mi-am făcut ordine în calculator, mi-am descărcat poze, acuşi îmi modific şi poza de pe facebook :P
Mi-am luat muzică nouă de pe net (recomand siteul acesta pentru descărcare de muzică online gratuită)şi mi-am încărcat-o pe mp4. Astăzi am fost harnică :)) Totuşi că nu prea ştiu ce să mai scriu pe blog. Dar promit (şi sper să reuşesc să-mi ţin promisiunea) să scriu un articol nou weekendul acesta.
Aş avea multe de zis, în special în materie de lucruri care mă revoltă. Şi le-aş zice, dar nu vreau să-mi transform blogul într-un site supărat, mereu revoltat pe toţi şi pe toate. Nu sunt eu omul acela, deşi multe treburi îmi provoacă tristeţe, căci multe se întâmplă în lume, mulţi oameni sunt prea puţin conştienţi de ceea ce fac şi mulţi sunt pur şi simplu răi (cruzi, meschini, avizi de putere si bani).
Dar pun punct. Nu vreau să intru în detalii. Nu acum.
Cum îmi plac foarte mult florile, mai ales cele violet, pun o poză cu violetele mele şi una cu magnolia (specimenul meu nu este foarte frumos, dar magnoliile în general sunt superbe şi le ador) din faţa blocului.


Adaug un mic p.s.: Dacă cumva vreunul dintre proprietarii blogurilor care le citesc trece pe aici şi este nemultumit de numele ce apare în blogroll, să mă anunţe printr-un comentariu la această postare.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...