sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani!!!! 2012!

Va urez la toti, la multi ani, cu multa fericire, succes si vise indeplinite.
Pentru mine cel mai mult imi doresc sa am puterea sa realizez mai multe, sa imi pun sperante si sa cred in visurile mele, pentru ca niciodata nu stii, la inceput de an, ce iti rezerva cele 12 luni ce vor urma.
Asa ca, Happy New Year si nu uitati sa fiti buni!


joi, 29 decembrie 2011

Merge o "joia fără cuvinte"?

Tadaaam: pitzi-balconul :)





p.s.Păcat că poza nu e de foarte bună calitate. Îmi aparţine şi este făcută pe o stradă din cartierul meu.

marți, 27 decembrie 2011

Leapsă de Crăciun

C.L.M. m-a amintit printre cei cărora doreşte să le paseze această leapsă, iar eu văzând doar acuma, mă grăbesc să răspund la ea până nu trece de tot Crăciunul (azi încă mai este a treia zi de Crăciun).

 


1.Un banc despre (Moş) Crăciun:
- Cum stii ca Mos Craciun este barbat?
- Simplu. Nicio femeie nu poarta aceeasi imbracaminte in fiecare an.

Cei 4 magnifici de la Vocea României


Nu mă refer la cei din juriu (acum), ci la cei 4 concurenţi intraţi în finală: Iuliana Puşchilă, Cristian Sanda, Dragoş Chircu şi Ştefan Stan. Cel din urmă, se pare că a fost cel dintâi.
Nu pot să spun că am fost încântată de cel ales câştigător, dar bănuiam încă de la ultima semifinală. Iuliana este superbă, dar pierdea în faţa admiratoarelor lui Ştefan, Cristian este cumva echivalentul lui Narcis (de la Românii au talent), iar cu toţii ştim cine a fost mai îndrăgit la celălalt show, iar Dragoş are o voce excepţională, dar nu are carisma lui Ştefan, astfel încât a fost eclipsat de acesta (evident nu vocal vorbind). Aşa îmi explic eu modul în care a votat majoritatea.

Important este că, fară sau cu titlul de Vocea României, toţi au porţile deschise, şi au câştigat notorietate, ceea ce este cel mai important. Cu sau fără acei bani, toţi au şansa egală să aibă o carieră. Câţiva din foştii concurenţi chiar au început să aibă diverse proiecte muzicale (vezi Liviu Teodorescu, de exemplu).
Ceea ce vreau eu să subliniez este că nu trebuie să ne supărăm aşa tare pe faptul că nu a câştigat favoritul nostru. Check-uiţi pagina de facebook a Vocea României şi vedeţi câte comentarii răutăcioase sunt.
Sunt convinsă că indiferent de cine câştiga, existau comentarii meschine. Evident, cum a fost şi în cazul emisiunii Românii au talent,  lumea merge până într-a zice că voturile au fost măsluite, a câştigat cel din echipa lui Smiley pentru că Smiley face reclama la Cosmote (sponsorul emisiunii), clasamentul a fost inversat, etc. Nimeni nu ştie, însă de ce să ne gândim la fapte aşa urâte, şi mai ales tocmai în ziua de 26 decembrie?

Oricum ar fi, titlul acesta nu o să mai valoreze nimic peste un an, doi, pentru că lumea uită şi reţine doar

vineri, 23 decembrie 2011

Craciun fericit!!

Fiindca la mine Craciunul incepe inca din ajunul ajunului, vreau sa va urez de pe acum Craciun fericit, atat de fericit incat sa auzim zilele acestea numai rasete in jur!


..si pentru ca ne dorim cu totii un Craciun alb:


As da orice sa fiu intr-unul din locurile de mai sus, sa am parte macar o data in viata de un Craciun de poveste :)

duminică, 18 decembrie 2011

Muzica veche vs cea nouă - verdictul

 Plănuiam postul de ceva vreme... Am stat să mă gândesc la asta, dar deja mă enervează cât insistă unii cu faptul că muzica generaţiei noastre e de căcat (scuzaţi-mi cuvântul), iar numai muzica de acum 20-50 de ani e de valoare. Nu zic că nu este adevărat în parte, dar şi în zilele noastre se face muzică bună. Poate că sunt mai multe scursuri acum, decât înainte, dar şi acum sunt mai multe vedete, decât erau acum 30 de ani.


Muzica celor de la Abba, Queen, Tina Turner, Elvis Presley, Aerosmith (etc.) e cu adevărat bună şi valoroasă. Dar în mare parte şi datorită faptului că melodiilor în sine li se adaugă patina timpului, ce rafinează orice. De unde ştim noi că pentru copii noştri (sau nepoţii), hiturile lui Adele n-o vor transforma pe aceasta într-un fel de Celine Dion, Michael Buble să fie un fel de Frank Sinatra, Gaga va fii la fel de apreciată ca Madonna, chiar şi Miley Cyrus să fie o nouă Britney Spears < şi alte comparaţii mai pot fi făcute.. (dar nu prea îmi vin în minte acum..)>?


Hai să nu aruncăm cu gunoi în ceea ce se cântă acum. Poate Rihanna va avea o carieră strălucită şi va avea atâtea hituri câte a avut Michael Jackson cât a trăit.. Nimeni nu-l considera pe MJ prea grozav când era tânăr, şi ce a ajuns? The king of pop. Poate fac comparaţii exagerate, dar vreau să arăt că poate artiştii ăştia ce sunt "pe val" acum, nu sunt aşa teribili cum îi consideră fanii trecutului.

miercuri, 14 decembrie 2011

O noua pasiune

I must confess, nu am fost chiar aşa de foarte ocupată în ultima vreme încât să nu mai am deloc timp de blog... Dar m-a cuprins o nouă pasiune pentru un serial :D
Este vorba despre 90210, un spin-off a celebrului Beverly Hills,90210 de pe vremea părinţilor mei. În serial e vorba bineînţeles, de nişte adolescenţi bogaţi din Beverly Hills, care merg la o şcoală de fiţe şi intră în toate buclucurile de pe lume. Am impresia că scenariştii intenţionat au adoptat toate problemele posibile, ca să ne înveţe pe noi ce să nu facem, fără să ţină seama că au cam exagerat :))
Anyway, serialul m-a prins, chiar dacă la început era plictisitor. Acum sunt la finalul celui de al doilea sezon, şi mai am 2 :P
Aşa că asta fac în fiecare zi după ce termin cu treburile. Vi-l recomand dacă sunteţi amatori de seriale cu adolescenţi şi NU doriţi neapărat să vă uitaţi la un serial pretenţios şi impecabil realizat.

P.S. Sunt doar eu, sau noul Vplay sucks? Nu mai gasesc episoadele puse in ordinea cronologica..

miercuri, 7 decembrie 2011

Agonie şi extaz, update!

Până mai revin eu pe aici, în toane mai bune (fiindcă momentan sunt prinsă în o mie una de proiecte pentru şcoală), treceţi pe la Oana şi daţi un ochi la recenzia acesteia împreună cu mine, pentru cartea Agonie şi extaz (Irving Stone), carte pe care o recomand oricui!



UPDATE:
Întrucât Oana şi-a şters blogul, voi posta recenzia aici. Din păcate nu am decât partea mea de recenzie, nu şi opinia ei. Anyway, enjoy!
 

Hello, eu sunt Alle., am 16 ani şi mă  încumet să vă prezint părerea mea despre „Agonie şi extaz” de Irving Stone. Fiindcă arta şi istoria frumosului sunt câteva dintre pasiunile mele, mi-am zis că nu se poate să ratez un roman construit în jurul vieţii lui Michelangelo, cel mai mare sculptor al Renaşterii. Specialiştii consideră că Leonardo da Vinci este cel mai mare artist al acelei perioade, clasându-i pe Michelangelo Buonarroti şi pe Rafael Sanzio pe locurile secunde. Dar eu cred că niciunul dintre ei nu se subclasează altuia, ba chiar Michelangelo este cel mai complex, căci opera lui este vastă, reprezentată prin sculptură, pictură, arhitectură sau poezie. Probabil este doar influenţa cărţii asupra mea...Cert este că după ce am terminat de citit cele două volume, am rămas îndrăgostită de Michelangelo.
Să mă refer strict la carte.. Aceasta surprinde, pe lângă viaţa tumultoasă a lui Buonarroti, neînţelegerile politice ale vremurilor, conexiunile cu ceilalti doi mari artişti susnumiţi, şi mai ales aruncă o privire în viaţa (şi palatul) puternicei familii de Medici, protectoarea lui Michelangelo. Cartea nu lasă pe dinafară nici idilele şi dragostea lui Michelangelo pentru Contessina, sau mai târziu Vittoria.
Cel mai mult m-a impresionat felul în care naratorul creionează portretul şi gândurile lui Michelangelo. Înainte să citesc cartea, vă spun cu mâna pe inimă, nu-mi prea plăcea de el, îmi ziceam „eeh, ăla numai a sculptat, iar David nu-i nimic deosebit”. Cat de greşit am putut gândi?? Adevărul este că fiecare sculptură, schiţă, pictură a lui Michelangelo este amănunţit prezentată în tot procesul creaţiei ei şi îţi transmite pasiunea artistului, iubire. Eu personal m-am identificat de multe ori cu personajul, ca să nu mai spun că am fost alături de el, suferind, la bine şi la greu, pe culmile extazului şi în abisurile agoniei!
Cartea are şi un umor picurat printre rânduri, uneori ironic, alteori spiritual. Sunt scene chiar simpatice, mai ales în partea a doua, cu Michelangelo matur. Papa Iulius şi Michelangelo, amândoi suferind de „terribilita”, se confruntă timp de o grămadă de pagini, până ce acesta din urmă va termina fresca din Capela Sixtină. În general atitudinea lui Michelangelo faţă de societate şi conducere este nepăsătoare, ironică, chiar tachinatoare. Veti vedea :)
Eu vă recomand din tot sufletul cartea, în special acelora iubitori de artă. Cartea este bineînţeles o biografie romanţată, iar Michelangelo, ca personaj trebuie luat ca atare şi înţeles, chiar şi atunci când se comportă nebuneşte. Este un artist şi este cioplit din pietra serena, are anumite concepţii, nu este un bărbat obişnuit. De aia rămâne burlac toată viaţa :P

p.s. Sfârşitul este cutremurător! Mi-a înfipt un ţăruş în suflet, m-a emoţionat până la lacrimi!

vineri, 2 decembrie 2011

Noul clip al lui Lady Gaga


Mai bine ii zic film, pentru că videoclip sigur nu este. Aş putea numi cea mai nouă creaţie, a acestei ţicnite artiste, un scurtmetraj.

Watch it! sau vezi dupa continuare...

Normal, nu trebuie să vă fi aşteptat la ceva normal, scurt, simplu. Gaga a ales să fie ea însăşi actriţă, regizor, balerină şi artistă.
Clipul nu este aşa încărcat ca You and I, de exemplu, adică scenele nu se derulează aşa repede încât să nu-ţi dai seama ce se întâmplă. Din contră e uşor de înţeles, mai ales dacă te uiti şi "printre rânduri".

Pe mine sincer, m-a impresionat.. Adică a surprins esenţa celor mai emoţionante drame, filme despre modul în care au mers cu capul în sus personajele, în ciuda tuturor evenimentelor potrivnice. Mă trimite cu gândul la Black Swan şi în general filmele care vizează dramele unor oameni, visele, şi înfruntarea greutăţilor în drumul către fericire.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Cum sunt angajati cei de la xeroxuri?

 Deci.. avertisment: postarea aceasta este scrisa la nervi extinsi la maxim [:P]
 Eu sunt din Timisoara, stiti asta. Exista un unic mall in Timisoara, stiti asta. Exista un GallPrint in mallul din Timisoara, stiti asta. Intrebarea mea de astazi este cum *@^`$^#&%^! ii angajeaza pe astia din spatele tejghelelor??? Adica serios, cand tu nu stii nici macar cum sa printezi o imagine cum trebuie, mai vrei sa fii si angajat la o firma de xerox/imprimare?

duminică, 27 noiembrie 2011

Little Liars

Ehh, tare ocupata cu tezele. De anul acesta m-am facut mai silitoare :))
Ca sa nu mai vorbesc ca mi-au venit mie niste idei in vis, si m-am pus sa scriu o poveste/nuvela/roman, depinde ce va iesi.Cel mai probabil n-o sa merg pana intr-acolo incat sa o public, dar imi place sa recitesc, sau sa dau la cunoscuti sa citeasca ce scriu. In fine.
Ma gandeam, facand un test despre cat de mincinos esti (da stiu..lol...), daca oare minciuna este un pacat chiar asa mare. Eu cred ca exista doua cazuri de minciuna. Cand face rau si cand din contra, protejeaza pe cineva. Si atunci, cum se mai aplica legea lui Dumnezeu: "sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau"?
Eu una nu sunt o mincinoasa "in serie" si de la o vreme chiar evit sa inventez sau sa ascund lucruri, dar pot spune ca mai si mint. Nu neaparat pentru cazurile cand vreau sa nu ranesc pe cineva (deobicei mai arunc si cate una verde in fata), dar uneori e chiar necesar sa schimbi putin adevarul. Nu dau exemple, caci toata lumea se confrunta cu ele...
Ah si daca te duci la spovedanie si te intreaba preotul daca minti, ce-i spui? Ca mai minti, dar atunci cand e necesar. Apoi preotul zice ca esti pacatos/pacatoasa...
Eh?



sursa foto

luni, 14 noiembrie 2011

Credinţa

Este oare un om păcătos acela care nu se duce în fiecare duminică la biserică, care nu ţine fiecare post, care nu se roagă şi dimineaţa şi seara?

???

Eu zic că sunt credincioasă, dar după cerinţele bisericii/preoţilor/bibliei sunt păcătoasă. Dar Dumnezeu şi îngeraşul păzitor mi-au fost mereu alături, de ce?


duminică, 6 noiembrie 2011

Din întunecimea cluburilor...


Recent a avut loc balul liceului meu (eu sunt a 10-a deci am fost doar ca să dansez) în unul dintre cele mai mari cluburi din oraş. După o seară de zbânţuit, în care am sfârşit alergând desculţă prin parcare până la maşină (mă dureau îngrozitor picioarele), m-am pus să analizez cum a fost, în special partea cu combinările dintre tipe şi tipi şi împerecherea la dansuri lascive.

Şi pe mine şi pe prietena mea ne-au agăţat doi tipi mai mari (majori) şi nu am mai ştiut cum să scăpăm de ei, mai ales ca insistau să "vorbim" la baie... Na, că nu sunt nici mironosiţă, dar nici nu-mi vine să mă combin prin nu ştiu ce club, cu nu ştiu ce terchea-berchea.

Aşa că acum vă întreb? Voi sunteţi de-acord cu cei care îşi caută perechea în cluburi? Durează genul acesta de relaţii, întemeiate într-o noapte de ameţeală şi extaz?



sâmbătă, 29 octombrie 2011

Cri cri cri, toamnă gri..

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit asa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Si lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpina în cale
Cu grăbite plecăciuni...
Etern îndrăgostită de "Balada unui greier mic" a lui Topârceanu, nu pot să nu recitesc aceste versuri de fiecare dată când toamna revine pe pământurile noastre.
De această dată însă, toamna s-a lăsat destul de mult aşteptată dovedind milă faţă de noi şi de celelalte fiinţe, dar în sfârşit îşi arată ghiarele în toată splendoarea ei. De ce zic splendoare?
Pentru că, fiind etern îndrăgostită de poezia mai sus amintită, nu pot să nu-mi creez nişte imagini vizuale şi dinamice atât de frumoase în legătură cu schimbările ce le aduce toamna asupra naturii. Pentru că nu-i aşa, toamna, prin culorile sale, este, poate, cel mai frumos anotimp?

Peste dealuri zgribulite...



vineri, 28 octombrie 2011

Scurt post


Auci.. dacă vă întrebaţi pe unde am fost.. ei bine am avut o grămadă de învăţat şi chiar nu am mai intrat pe calculator pentru mai mult de 5 minute de vreo 2 săptămâni.. Doamne ajută că e weekend!
Cei sau cele care sunteţi la şcoală ştiţi şi voi ce rău e cu noua structurare a anului şcolar: semestrul ăsta e extrem de scurt şi abia ai timp să-ţi iei toate notele, iar următorul este foarte luuung de zici că nu se mai termină. Aşa că nu am ce face decăt să trag tare acum, iar semestrul următor o să fie mai relaxant :)
Dă Doamne să lungească semestrul sau să scurteze materia, sau facă cum or şti ei mai bine numai să readucă un echilibru în situaţia şcolară.
Până una alta.. eu am intrat în Halloween mood, aşa că vă zic de pe acum... Happy Halloween!! :D

sursa foto

vineri, 14 octombrie 2011

De ce?


De ce?? Serios, de ce?
http://www.kudika.ro/articol/special/18148/Vrea-sa-devina-cea-mai-grasa-femeie-din-lume-De-ce.html

Iar acum.. marea intrebare.. cum de i-a venit mintea la loc? 
http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/cea-mai-grasa-femeie-din-lume-vrea-sa-slabeasca-vezi-de-ce-236939.html

E pur si simplu inexplicabil pentru mine. Cat de bine te poti simti fiind o namila, de ce sa ai dorinta morbida de a-ti bate joc de corpul daruit de Dumnezeu? Mai reusesti sa slabesti? Si in cat timp? Cu ce urmari ramai de pe urma acestui lucru?

Niciodata nu am putut raspunde la intrebarile acestea..

miercuri, 12 octombrie 2011

Întăriţi-vă limba!


Nu prea au sens, dar încercaţi să le ziceţi repede, tot mai repede!

Boul breaz bârlobreaz îmbârlobrezi-s-ar dezbârlobrezirea boului breaz din Bârlobrezeni.

Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte.

Coropişniţa coropişniţea pe coropişniţoi şi coropişniţoiul coropişniţea pe coropişniţă.  

Capra neagră calcă-n clinci. Clinciul crapă-n cinci, crapă capul caprei-n cinci, cum a călcat capra-n clinci.

Jra, jre, jri, jro, jru, jră, jrî 

Naaa, vă simţiţi limba mai caldă?
Sunt foarte funny :)

P.S. Doar de curiozitate.. dar a reuşit cineva dintre voi să înnoade codiţa cireşei cu limba?

luni, 10 octombrie 2011

Verde la îngrăşat!


Cred că nu greşesc prea tare dacă afirm că noi toţi am încercat la viaţa noastră câte un regim, pentru slăbit sau îngrăşat. Ei, dacă toate ştim şi auzim peste tot de diete de slăbit, eu aş prefera să vorbesc despre cele de îngrăşat. Vara nu prea încearcă nimeni să se îngraşe, dar o dată cu venirea anotimpurilor reci...

Eu una, mi-am zis să încerc toamna-iarna aceasta să văd cât reuşesc să pun pe mine astfel încât să trec în rândul persoanelor bine făcute. Am 1.67 aprox şi 47-48 kg. Calculatorul pentru depistarea indicelui masei corporale mă situează în rândul persoanelor subponderale. E din cauza construcţiei corpului meu, care permite îngrăşarea foarte rapidă a burţii, coapselor şi a guşei, dar aproape nimic nu se depune şi pe membre şi restul trupului. Probabil printre voi sunt câteva care aveţi acelaşi tip de organism ca al meu.
Aşadar, având în vedere că toate cizmele îmi sunt largi pe picior, consider că trebuie să iau măsuri, să mai pun ceva pe oase. Dar, deşi în trecut am mai avut astfel de încercări, nu mi-au ieşit şi abia acum îmi dau seama de ce. Evident nu m-am ţinut serios de treabă.

Pentru ca o persoană să se îngraşe, şi mai ales dacă vrea să pună doar în anumite zone, trebuie să alterneze regimul alimentar cu sportul. Eu nu merg la sală, însă pentru a evita burtica prea mare, fac în fiecare zi măcar 5 minute de abdomene. Deasemenea pentru a-mi dezvolta în paralel muşchii, fac exerciţii uşoare, tot acasă, pentru braţe: flotări la perete, sau la o masă solidă; pentru picioare şi fese: ridicări şi mers pe vârfuri, genoflexiuni sau fandări şi pentru spate: aplecări şi suciri de trunchi.

joi, 6 octombrie 2011

A murit Steve Jobs...


Sincer, sunt chiar necăjită de această oribilă veste. Nu am ştiut nimic despre Steve Jobs până în urmă cu câteva săptămâni când am citit pentru prima oară biografia vieţii lui şi am aflat istoria produselor Apple. De atunci am purtat un sincer respect pentru acest om. A fost un geniu, un mare inventator, un om deosebit, şi cred cu tărie că va fi pus în viitor pe lista marilor inventatori ai lumii.
Pentru cine nu ştie, aici puteti găsi o scurtă istorie a vieţii lui: click

Pe de altă parte de multe ori am bombănit Apple pentru multele zăpăceli create şi pentru faptul că retrag produsele aşa repede. Dar am aflat cum stă treaba cu chestiunea asta. Steve Jobs, fiind cel cu invenţiile, dar având şi spiritul omului de afaceri a afirmat: "Nu poţi întreba clienţii ce vor şi să încerci să le oferi. Până când construieşti produsul, vor vrea ceva nou".

În concluzie.. ce pot să zic decât să redau un citat al celor de la Apple şi..Rest in peace, Steve!

"Geniul, pasiunea şi energia lui Steve au fost sursa a nenumărate inovaţii, care îmbogăţesc şi îmbunătăţesc vieţile tuturor. Lumea este incomensurabil mai bună datorită lui Steve"

sursa foto

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Efectul energizantelor şi experienţa mea

Că veni vorba la tv despre unul care a murit din cauza unor cantităţi foarte mari de energizante, am zis să dezbat şi eu problema.

Nu ştiu eu detaliile cazului acelui respectiv, dar în general pot să spun că nu mă dau în vânt după energizante, considerându-le nesănătoase. În primul rând un om tânăr nu are de ce să consume energizante, decât în situaţii deosebite, spre exemplu trebuie să meargă la o petrecere şi e obosit.
Apoi, cantităţile mari pot duce la tensiune arterială crescută, epuizarea sistemului nervos sau insomnie. Deasemenea tonicele nu pot fi amestecate cu alcoolul (cum fac deseori cei care frecventeaza cluburile de noapte) căci persoana poate dezvolta o criza hipertensiva foarte rapid. 
Femeile însărcinate, copiii si adolescenţii, persoanele in varsta care au hipertensiune arteriala, boli cardiovasculare, glaucom, tulburari de somn, excitabilitate si senzitivitate crescute la cofeina nu pot consuma aceste bauturi.
Opinia potrivit cărei aceste bauturi oferă energie este gresita. Continutul cutiei deschide o usa spre rezervele interne ale organismului, ca o cheie. Cu alte cuvinte, acestea nu ofera energie, ci o epuizeaza pe cea a organismului. Efectul sau dureaza in medie 3-5 ore, dupa care organismul are nevoie de o pauză.
[sursa informaţii]

Din proprie experienţă, pot doar să spun că gustul lor mi se pare oribil şi nu aş putea termina o doză. De două ori am primit de la şcoală (ca reclamă, o dată de la Red Bull, într-a 7-a şi o dată de la Burn într-a 9-a) câte o doză de 500 ml (apropo, ca să vedeţi cât le pasă lor de sănătatea elevilor), şi pe lângă faptul că m-am acrit pe la mijlocul cantităţii, nici nu am simţit că am energie mai multă. Cel mult am continuat în ritmul meu obişnuit, ca să nu mai zic că parcă Red Bull-ul mi-a făcut somn :))...

Voi consumaţi?

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Amintiri din copilărie - fuga

În ultima postare de acest gen, cea în care v-am vorbit despre câinii bunicilor, v-am spus că aveam un dulău pe nume Ursu cu care nu prea m-am înţeles, dar pe care l-am iubit enorm. Acum să vă povestesc şi toate păţaniile prin care am trecut din cauza fricii mele iraţionale de acest câine.


Eram mică, cam 6-7 ani, când într-o iarnă la bunici, am ieşit din casă pentru a mă juca prin curte. Mi s-a spus că Ursu este legat, aşa că am ieşit prin partea cealaltă a casei, fără a mai verifica adevărul. Mă îndreptam, toată cocoloşită de haine groase şi fulare, spre hambarul din fier, proaspăt construit, neterminat dintr-o dungă a curţii. Când, nu mai ştiu cum, mă întorc să mă uit în spatele meu şi văd pe Ursu. Am îngheţat!
Apoi în secunda următoare am luat-o la fugă, bineînţeles cu dulăul pe urmele mele. Ameţită, speriată de moarte, numai o clipă mi-a trebuit ca să hotărăsc direcţia fugii: garajul neterminat, fără porţi. Abia când am ajuns în garaj am constat că, ups, nu are uşi, aşa că am tulit-o , de data aceasta către casă. Şi am alergat ceva până am dat ocolul curţii.. Cred că aia a fost cea mai rapidă alergare a mea din totdeauna :)) Când să ajung pe treptele casei, am simţit că îmi este tras fularul, dar am reuşit în ultima clipă să trântesc uşa după mine..

Ursu rămăsese cu fularul meu în bot, eu am început să urlu, tremurând toată, la ai mei, iar apoi nu am mai ieşit din casă 2 zile.

Abia acum constat că Ursu probabil vroia să se joace cu mine, dacă într-adevăr ar fi vrut să mă muşte, ar fi putut bine mersi să mă arunce la pământ. Cât de greu îi este unui dulău în puterea vârstei să prindă o preşcolară împovărată de haine groase, certată cu viteza?

sursa foto
sursa foto 2

Day no #26 - My 30 day challenge
The craziest thing you've done
intratul la cineva in casa pe furis .. :|

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Serialele toamnei contra stresului

Mă aşteptam să treacă mai uşor prima săptămână de şcoală, mă aşteptam să am mai mult timp de a scrie, dar nu..
În schimb m-am apucat serios de citit, atât cărţi pentru şcoală, cât şi pentru plăcerea mea. Ehh.. mai mult pentru şcoala..:P
Ieri după ce mi-am făcut dulcele somn de dupămasă, sculându-mă la 6 seara, m-am apucat de tema la română, dar am abandonat-o repede. Mi-am amintit că ieri începea sezonul 3 din Vampire Diaries, aşa că m-am lăsat sedusă de vampiri :D.

Pentru cine l-a vizionat deja, aştept păreri. Eu una zic că va avea mare succes seria a treia, cel puţin la noi în România. Spre deosebire de noul sezon din Two and  a Half  Men, care nu-mi pot închipui cum va fi cu Ashton Kutcher în locul lui Charlie Sheen..

După TVD, am zis că nu am chef să ma culc aşa devreme, am mai căutat pe Vplay şi am găsit un nou serial, început ieri: The Secret Circle. Dacă cineva e curios, din pilot poate să-şi dea seama că e ceva amestecat între Twilight, TVD, H2o, Witch... :)) E vorba despre o gaşcă de adolescenţi care sunt vrăjitori. Curiozitatea mă va face să ma uit şi la următorul episod. În general mă atrag serialele sf+drama+superpowers+adolescenti. Îl recomand acelora care se dau în vânt după SF-uri, dar nu acelora care au pretenţii mari de la o producţie tv. (P.S. Serialul e bazat pe o serie de cărţi scrisă tot de L.J.Smith, cea cu Jurnalele vampirilor).

Să nu uităm şi de Gossip Girl, care va începe pe la finalul lunii, ca apoi să gustăm o mică bucăţică din Pretty Little Liars la mijlocul lui octombrie...

That's all..Back to my homework.


Day #25 - My 30 day challenge
Favorite book
 
..ştiu, ştiu , ar trebui să mă maturizez, dar chiar dacă foarte bine aş putea spune că Agonie şi extaz, sau Twilight, sau ceva din Agatha Christie ar fi cartea favorită, pur şi simplu, după gusturile mele, nimic din ce am citit nu a putut detrona seria Harry Potter! Celelalte intră în top 5..

marți, 13 septembrie 2011

Victimă a junglei urbane

Deci pe scurt, a început şcoala, colegii sunt ok, am avut emoţii în van, de mâine începem normal orele. Abia aştept...


Dar eu vreau să vorbesc despre ceea ce era pe cale să mi se întâmple astăzi.

Eram în tramvai, nu era foarte plin, stăteam mai retras, când mă sună mama. Scot telefonul din geantă şi îi închid, deoarece era prea mare gălăgia cauzată de hurducăiala tramvaiului pentru a auzi ce spune. Bag telefonul în geantă, iar din câte ţin minte o închid. După câteva minute îmi întorc capul către un bătrânel care observ că îmi face semne, arătând către geantă. Speriată mă uit la ea şi văd că fermoarul e tras puţin. Confuză, l-am închis la loc, nu înainte de a verifica totuşi dacă telefonul era acolo. Doamne ajută, era. După aceea m-am tras mai departe de persoana de lângă mine, iar după ce respectivul a coborât, bătrânelul mi-a zis că de două ori şi-a băgat omul acela mâna în geanta mea. Am rămas stupefiată! Deci era cât pe ce să fiu furată, nici nu simţisem sau vazusem!
Câţiva oameni din jur au auzit, şi s-au băgat şi ei în discuţie, m-au întrebat dacă nu-mi lipseşte nimic, i-am asigurat că nu..bla bla bla. Nu îmi mai rămâne decât să îl binecuvântez pe acel bătrânel, şi să mulţumesc de zece ori lui Dumnezeu că nu s-a întâmplat mai rău..
Asta a rămas lecţie pentru mine, iar altceva nu mai am de adăugat. O experienţă neplăcută, dar folositoare!

Vi s-a va mai întâmplat să fiţi victime ale hoţilor, sau să-i surprinde-ţi în acţiune?


Day #24 - My 3o day challenge
Favorite food
salivez..

duminică, 11 septembrie 2011

Ultima zi de vacanţă..

Greu de crezut, dar este.. Ultima zi a unei vacanţe de aproape 3 luni, după care urmează şcoală alte 3 luni. E greu de înghiţit asta, cel puţin pe mine mă apucă tristeţea şi melancolia.

Dacă pot bifa câteva realizări ale verii, atunci acestea sunt:
-Am învăţat o nouă limbă, limba latină. Fără voia mea ce-i drept, ci pentru diferenţă, dar nu-mi pare rău că am făcut-o.
-Am călătorit foarte mult, am văzut multe locuri noi din România. Am avut 3 săptămâni minunate, în care am vizitat Maramureşul, Ardealul, Făgăraşul. E bine ca înainte de a pleca în străinătate să vezi tot ce îţi oferă şi ţara ta.
-M-am redefinitv pe mine însumi. Am început un proces de schimbare al propriei persoane în această vară, iar acesta e singurul lucru care îmi aduce zâmbetul pe buze când mă gândesc la începutul şcolii.
-Am văzut mai multe filme decât în orice altă vacanţă :)

Cum există ups, există şi downs..
-Multe dimineţi am pierdut din cauza sculatului târziu.
-Multe dupămese am zăcut în faţa ecranului, urmărind seriale, stând pe twitter până la miezul nopţii, sau umblând aiurea pe net.
-M-am luptat urât de tot cu ţânţarii, am purtat adevărate războaie, şi mi-am dezvoltat o fobie din frica de ţânţari. Sper că peste iarnă îmi va trece.

Cam asta este.. Voi cu ce v-aţi ales din această vară?



Day # 23 - My 30 day challenge
Place where you want to live

  mm, sau Beverly Hills :P.. daca nu, ma multumesc cu Toronto (Canada)

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Monte Carlo - basmul a 3 adolescente

Monte Carlo este un film din acest an, pe care eu personal l-am aşteptat cu sufletul la gură din cauza distribuţiei. Am văzut trailer-ul şi mi-a plăcut şi ideea filmului, chiar dacă poate fi confundat bine mersi cu o producţie Disney.

Pe scurt despre ce este vorba:
Grace (Selena Gomez) este o fată simplă din texas care a economisit bani să meargă în Paris. Emma (Katie Cassidy) este cea mai bună prietenă, iar Meg (Leighton Meester) este sora mai mare. Toate 3 merg la Paris, dar de acolo se pierd de autocarul lor şi ajung în holul unui hotel de primă clasă, unde Grace este confundată cu Cordelia, o celebritate gen Paris Hilton. Aşa că Grace şi fetele îi iau locul moştenitoarei (fără voia acesteia) şi zboară la Monte Carlo, unde se întâmplă tot felul de lucruri, bineînţeles fără ca lumea să ştie că "Cordelia" este de fapt Grace. Evident, ca să fie totul mai siropos şi mai de basm, cele 3 fete îşi întâlnesc "prinţii" şi "trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi".

Ce mi-a plăcut:
-În primul rând m-au cucerit peisajele. Paris, Tour Eiffel, Louvre, Monte Carlo... :) Foarte frumos!
-Distribuţia. Din nou un film care m-a atras din cauza distribuţiei. Pe Selena Gomez vroiam s-o văd cum joacă într-un film adevărat, de Leighton Meester nu aveam dubii, am vrut doar s-o revăd într-o altă postură, iar pe Katie Cassidy o ştiam din Gossip Girl.
-Inocenţa filmului. Chiar dacă pare a fi un film produs de Disney Chanel, este totuşi un filmuleţ bun, plăcut pentru a fi văzut cu toată familia (fără restricţie de vârstă), într-o duminică dupămasă. Este un basm, destul de predictibil, dar nu complet clişeistic..Mai degrabă o aventură la care multe fete probabil visează, dar care e extrem de puţin probabil să devină realitate (mă refer la partea cu confundatul unei fete sărace cu a unei moştenitoare).
-Ca orice alt film Disney, sau de tipul Disney, există câteva mesaje din care privitorul să înveţe. Aici este vorba despre onestitate, prietenie şi dragoste adevărată.
-Mi s-a părut finalul drăguţ, idee simpatică de a termina, fetele aflându-se fiecare în ţări diferite (şi continente diferite), fiecare trăindu-şi visul. Îţi dă cumva o stare nostalgică..
-La final apar scene "filmate" la noi în ţară, dar ei doar imită, deşi trebuie să recunosc că imitaţia e foarte bună. Ba chiar vezi o rablă cu nr de HR, iar pe tabla copiilor de la şcoală au alfabetul scris cu tot cu ă,â,î,ş,ţ.. Dar trecem la partea mai puţin plăcută....

Ce nu mi-a plăcut:
-Eh well, uite că la un moment dat în film vine o fază nu tocmai flatantă pentru România. Din licitaţia colierului Cordeliei ei vor dona banii copiilor neajutoraţi din Africa ŞI România.. Flatant, huh?
-Deşi am zis că filmul este simplu şi inocent, parcă este destul de enervant faptul că defapt nu se întâmplă nimic. Cum să zic? E aşa.. merge în linie dreaptă, chiar dacă din trailer, şi chiar şi din film vezi că totul este în mişcare. Dar nu prea există acele evenimente care să rotească acţiunea la 360 de grade.. Nici extrem de mult amuzament, chiar dacă eu sunt o persoană care se amuză foarte uşor.
-Rolul actriţelor, în special ale lui Leighton şi Katie, au fost extrem de simple. Nu le-au pus deloc la încercare talentele actoriceşti. De Selena Gomez nu mai comentez, fiindcă nu am cum să-i compar evoluţia din filmul acesta cu alte evoluţii (eventual cu Wizards of Waverly Place :P)
-Şi ultimul lucru: ei bine, Monte Carlo, chiar nu este genul de film care să prezinte o situaţie de viaţă. Adică cine are o copie fidelă a persoanei sale, în pielea unei celebrităţi foarte bogate?

Per total, merită văzut?
Doar dacă te afli în una din situaţiile: 1.Ai o vârstă sub 15 ani, 2.Eşti mai mare, dar vrei să te uiţi cu familia, în special cu cei mici 3. Eşti cu o prietenă, te plictiseşti şi aveţi chef de o comedioară uşoară şi simpatică. 4. Ca mine, te atrage distribuţia. Oh, sau eşti fană Glee, am citit că unul dintre cei mai hot tipi din serial, joacă rolul prietenului lui Emma (Cory Monteith).

Trailerul:

joi, 8 septembrie 2011

Burlesque - un vis cu sclipiri de diamante

Daaa, aţi ghicit, m-am pus iar pe recenzii de filme, fiindcă am terminat cu diferenţa!
Aşadar.. Burlesque! Titlul spune totul, e o nebunie filmul acesta!

Ce mi-a plăcut:
-Oo, dar ce nu mi-a plăcut? :)).. În primul rând filmul acaparează privirile cu strălucirea sa, totul e diamant, ruj, paiete, lumini. O lume magică a fetelor.
-Distribuţia. Christina Aguilera ca şi Ali, o fată dintr-un oraş mic, care doreşte să facă ceva mai bun cu viaţa ei, decât să fie chelneriţă. Cher -> Tess, proprietara clubului de noapte, Burlesque. Deasemenea mai apare si Cam Gigandet, care spre deliciul fanelor apare dezbrăcat, personajul său, Jack devenind iubitul lui Ali.
-Show-ul! Tot filmul e un show! Nu vă aşteptaţi la nu ştiu ce storyline de excepţie, pentru că subiectul nu e tocmai original. Însă montarea, spectacolele, coregrafia înflăcărează tot filmul.
-Faptul că ne putem bucura auzul cu vocea profundă a Christinei, cât şi cu cea uimitoare a lui Cher.
-Există acolo aşa o chimie între Tess şi Ali.. Se completează reciproc.
-Umorul unor faze din film, în special cele cu Ali şi Jack ;)
-Filmul este regizat aş putea spune aproape impecabil. Scenele, în special cele de dans, sunt superbe, intri în atmosferă rapid.
-După ce am terminat de văzut filmul, am mai vrut să-l văd o dată, şi încă o dată. M-am uitat de 2 ori până acum şi vreau să-l mai văd de zece..Te lasă cu un sentiment de tristeţe că s-a terminat, vrei să dansezi, să fii strălucitoare precum o stea! Vrei să fii pe scenă! E minunat sentimenul care mi l-a lăsat de fiecare dată...

Ce nu mi-a plăcut:
-Toată povestea este un clişeu, dar e evident ca filmul să nu-şi aibă punctul forte aici, căci este un musical.
-Poate sunt câteva momente pe care eu le-aş fi tăiat din film, căci erau uşor aiurea. Nu am înţeles, de exemplu, ce rost avea faza cu Sean (Stanley Tucci) în pat cu tipul ăla când a venit Ali, şi modul cum s-a continuat..Anyway..
-Ei bine..Poate că regizorul ar fi trebuit să se hotărască mai bine ce vrea cu filmul: este +15 sau nu? Pentru că acum filmul e simpatic, şi poate fi vizualizat de preadolescenţi, acum apare o scenă care i-ar face pe părinţi să închidă brusc tv-ul. Nimic explicit, dar de ajuns să devină ciudat, chiar dacă scenele de +15 sunt comice. Probabil că tocmai comicul salvează situaţia, iar părinţii se îndură să nu le pună o pernă peste ochi copiilor..


Partea favorită din film: Cea în care Nikki (dansatoarea certată cu Ali) trage perdeaua peste reprezentaţia personajului Christinei, dar show-ul este salvat când Christina deschide gura şi cântă. Mi s-a părut un moment magnific, care mi-a dat fiori.

Linia muzicală: Superbă desigur, iubesc melodiile, iată câteva:

luni, 5 septembrie 2011

Începe şcoala, bine-mi pare, am entuziasmul cel mai mare

Ignoraţi titlul...
Acum 3 luni scriam asta, acum o lună asta, iar acum ...scriu asta:
Bye bye, Summer, hello September! 

Aşa cum ştim noi toţi "şcolăreii", şcoala începe peste o săptămână. Ce mai îmi rămâne să fac să mai profit cât mai pot de ultima săptămână de vacanţă? Nu prea multe, luni, marţi şi miercuri am pregătire de diferenţă, iar joi scap de ea (după ce o vară întreagă am tocit latina). Aşa cum probabil nu am mai apucat să spun, decizia mea finală legată de licee a fost să-mi strâng catrafusele şi să mă mut altundeva, iar pentru asta am avut de tras puţin din greu. În fine...                                                                             
Ce-o să fac după diferenţă? Probabil că joi, vineri şi sâmbătă o să sar ca apucata şi o să văd fiecare film din lista de "must see". Aşa, să mai fac câteva review-uri la filme, să vă plictisiţi, că după aceea nu mai e timp. Duminică probabil o să stau ca pe ghimpi, gândindu-mă cum o să fie la noua şcoală...Colegi noi, profi, ambient diferit...
Cu toate acestea abia aştept să văd cum va fi, cu ce fel de colectiv voi avea de-a face, şi să-mi pot împărtăşi părerile pe blog :)
Promit să încerc să scriu la fel de des, deşi probabil voi compune postări mai scurte...

Anyway, la voi cum e? :D Entuziaşti, mai puţin entuziaşti, entuziaşti cei de la facultate că mai au destulă vacanţă în faţă?
sursa foto

Day #20 — My 30 day challenge
Your favorite mascara

duminică, 4 septembrie 2011

Amintiri din copilărie: două suflete

Înainte de a povesti despre păţaniile mele cu ei, vreau să vi-i prezint pe Frami şi Ursu, cei doi câini, prieteni, care mi-au fost alături întreaga mea copilărie.

Ursu a fost primul venit, şi totodată şi cel despre care pot povesti mai multe. Într-o vară pe când aveam eu aproximativ 5 ani, bunicii au luat de la nişte vecini un pui de câine ciobănesc, negru, pe care l-am botezat Ursu. L-am pus într-o îngrăditură la noi în curte, însă mama lui a venit noaptea după el să-l ia înapoi. Aşa că, neavând ce face, am luat alt pui de la vecină. A primit tot numele de Ursu, şi a fost legat în lanţ, astfel încât nu a mai putut fi furat. În fine, anii au trecut, căţelul a crescut, mie îmi era frică de el (mică şi prostuţă..), aşa că a fost ţinut tot în lanţ şi eliberat noaptea. Datorită acestui lucru a devenit cam fioros. S-a întâmplat ca pe când era "adolescent" să se îmbolnăvească, iar bunicii i-au dat drumul prin curte, căci nu era capabil să facă ceva. Stătea într-un colţ, iar eu m-am dus la el cu gândul să-l mângâi, dar prost dispus fiind, a mârâit la mine, Evident nu am insistat şi m-am cărat de acolo. Aici începe seria de păţanii avute cu Ursu. Le voi povesti într-o postare viitoare :)
Cum arată Ursu? Ei bine, ca un urs, sau mai degrabă ca o oaie neagră. O dată cu vârsta a căpătat o culoare sură. Are 11 ani acum, partenera sa are cam 7-8 ani, şi au avut câteva serii de pui adorabili.
Ursu şi Frami
(nu am o poza cu el din faţă, nu stătea la aparat din păcate)  

Frami, căţeluşa albă şi blândă, a apărut în viaţa noastră câţiva ani mai târziu. Au găsit-o pe

sâmbătă, 3 septembrie 2011

De ce îmi place de Gaga

-Postul acesta vine ca răspuns la postul lui WaterDrop.-


Ştiu că aici în România, fiinţa asta extraterestră numită Lady Gaga, nu este atât de apreciată ca în alte ţări şi tocmai de aceea m-am hotărât să-mi iau inima în dinţi şi să susţin sus şi tare de ce eu o plac.

În primul rând îmi place concepţia ei despre anumite subiecte, cum ar fi dragostea (fizică şi sufletească), viaţa şi oamenii. Ştim cu toţii că este o susţinătoare înfocată a comunităţilor de gay, luptând pentru drepturile acestora şi anulând în repetate rânduri prostul renume care îl au. Această luptă o poartă în videoclipurile ei (vezi Alejandro), prin versurile ei şi prin ceea ce declară. În fond suntem cu toţii oameni, iar de când cu ea, am început să dispreţuiesc părerile stupide ale celor din jur, încuiaţi la minte, în legătură cu gay-i.

Ca să nu mai vorbim despre modul ei total detaşat de a vorbi despre sex. Nu este o pudică şi nici o falsă în privinţa asta. Mereu vine sus şi tare cu declaraţii de genul: "Sexul reprezintă inspiraţia, ceea ce face Pământul să se învârtă". Eu una nu sunt o încuiată (cel puţin nu în această privinţă) şi nu voi intepreta vorbele ei ca pe ceva prostesc. În fond inspiraţia nu poate veni din sentimente puternice, din pasiuni fulgerătoare, momente deosebite? Nu reprezintă toate acestea sexul? Cu toate acestea, Gaga ştie că este un model pentru mulţi aşa că niciodată nu uită să adauge că trebuie să ne protejăm, susţinând acest lucru şi prin outfiturile ei ieşite din comun (când a purtat o ţinută din latex).


În al doilea rând, că tot am pomenit de outfituri ieşite din comun, trebuie să precizez că majoritatea outfiturilor ei le-am găsit extrem de creative, inspiraţionale, transmiţând diferite sentimente cu ajutorul artei îmbinate cu materialul purtat. E părerea mea de pasionată de artă. Doar o singură dată nu am fost de acord cu un outfit al ei: ţinuta din carne adevărată, pentru că se bate cap în cap cu iubirea mea pentru animale şi dorinţa de a nu se mai tăia atâtea fiinţe patrupede. Designul îmi plăcuse, şi chiar aş fi acceptat ideea de a imita carnea.. doar că ea a mers mai departe.
Are în palmares o mulţime de premii, majoritatea datorate fanilor în număr foarte mare (Micii monştrii), printre care şi două VMA-uri anul acesta: Cel mai bun videoclip a unei cântăreţe, şi Cel mai bun videoclip cu un mesaj.





joi, 1 septembrie 2011

Leapsă muzicală

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.
R: Pepe
 
2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe copilărie și pe care acum o / îl adori.
R: Nu prea îi ştiam eu pe la 7 ani..mă jucam prin copaci :))

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.
R: Christina Aguilera

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.
R: Black Eyed Peas - Pump It (şi în general majoritatea cântecelor lor)
5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.
R: Unul făcut de mine, o combinaţie cu Aguilera, Celine Dion şi Pink (cântece mai puţin zvăpăiate)

6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el.
R. Justin Bieber (dar şi alte târâturi de pe la noi)
 
7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.
R: eh, nu ştiu ce să zic, mă blochează "adoră".. fără adoră poate: Eminem, E. Iglesias, Madonna (nu pot da explicaţii de ce :)) )

8. Coverul tău preferat.
R: Birdy - Skinny Love (după Bon Iver)

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.
R: Need you now - Lady Antebellum 
sursa: CLM's blog


Day #17 — My 30 day challenge
Things that are on your to-buy list

sâmbătă, 27 august 2011

Harry Potter - finalul aventurilor sale


Am aşteptat cu nerăbdare filmul, dar m-a cam dezamăgit. Dar mai bine să spun metodic ce mi-a plăcut şi ce nu.

Ce mi-a plăcut:
-efectele, bineînţeles de calitate
-felul în care au jucat actorii
-succesiunea scenelor, destul de rapide, deajuns cât să-ţi dai seama de ceea ce se întâmplă, au reuşit să introducă aproape toate scenele din carte.
-scena de la Gringotts, şi cea din Hogwarts în Marea Sală au fost acceptabile.


Ce nu mi-a plăcut:
-filmul nu a avut nici pe departe acea grandoare a cărţii, în film mie nu mi se pare a exista magie. Poate un copil sub 14 ani acceptă abordarea lor, dar eu nu.
-finalul. Este cel care m-a dezamăgit cel mai mult, un final bun salva tot filmul (toate filmele defapt). În carte scena de cea mai mare grandoare, scena care mie îmi transmitea fiori şi palpitaţii de fiecare dată când o reciteam (şi am citit-o de cel puţin 5 ori), adică scena luptei finale, a fost complet distrusă, măcelărită, transformată în ceva banal. Serios! Pur şi simplu vroiam să văd cum Harry iese în mijlocul lor de sub pelerina magică, lumea amuţeşte, iar el se luptă cu Voldemort în faţa tuturor. Vroiam să văd cum se adună cu toţii în cerc în jurul lor trăind momentele la intensiune maximă, transmiţând privitorului emoţiile lor. Dar nu, din păcate...Harry i-a aruncat vraja, au băgat luminiţele, tipul cel rău a urlat, iar apoi a explodat pur şi simplu. Harry a plecat, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat, or afla ei după. Nu a reflectat deloc o moarte de excepţie, moartea celui mai puternic vrăjitor, un adevărat Lord al Întunericului. 
Iar aici ajung la abordare:
-abordarea. Măi, acolo e o întreagă lume a fantasticului, o lume magică, sau sunt doar nişte ţicniţi cu beţe şi lasere? Fiindcă asta s-a dedus din modul în care au încheiat filmul.
-Bellatrix a explodat la propriu ca o chestie de confetti. Nici măcar nu mi s-a părut că au încercat să arate emoţiile lui Voldemort şi a celoralţi când cel mai apropiat aliat a murit.
-scenele când fug aiurea după Nagini. A fost mai frumos în carte felul în care au reuşit să omoare şarpele. Sau când Harry l-a apucat pe Voldemort în braţe şi s-au aruncat pur şi simplu din turn. Lol.. măcar de picau în mijlocul mulţimii.
-lucruri importante precum toată povestea lui Dumbledore nu au fost dezvăluite. Fratele său doar i-a spus lui Harry că Dumbledore nu era de încredere. De ce (pentru cine nu a citit cărţile..) ?

Asta e părerea mea vizavi de film, poate nu este aşa de prost cum l-am estimat eu.


Merită văzut?
Îl recomand numai dacă ţineţi neapărat să terminaţi de văzut această saga, aşa ca să nu muriţi proşti, sau să ziceţi că v-aţi uitat degeaba la toate celelalte 7 filme. Eu nu l-aş mai revedea, mai bine mai citesc o dată cartea.

Mai bine decăt moartea ce au făcut-o ei pentru Voldemort, făceau asta: :)))))

Altă parte pe atât de amuzantă cât pe stupidă (nu intru în detalii, din nou îmi imaginam altfel scena când vine triumfător cu Harry mort):
http://www.youtube.com/watch?v=s6mF-eYOlio&feature=related



Day #16 — My 30 day challenge
Music you like

Beyoncé/Beyoncé - Run the World .mp3
Found at bee mp3 search engine


Lady GaGa - Yoü And I .mp3
Found at bee mp3 search engine

Spice Girls - 2 Become 1 .mp3
Found at bee mp3 search engine

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...