sâmbătă, 4 august 2012

Amintiri din copilărie - rock the roof

A venit timpul să mai scormonesc prin memorie şi să vă mai povestesc nişte amintiri dragi din copilărie. Măcar în perioada aceea, până la adolescenţă, am fost mai mereu fericită şi amintirile sunt la fel. Că după aceea vin la rând şi amintiri mai puţin plăcute.

Eroinele noastre, Ina şi Uca, împreună cu câteva prietene, Elise, Aria şi Ani, se jucau în întinsa curte a celor două verişoare. Pasiunea vârstei consta în descoperirea de noi şi noi locuri şi moduri de joacă. Astfel curtea nefiind de ajuns pentru ele, s-au aventurat spre fostul coteţ al găinilor.
Ce întunecoase şi împânzite erau căsuţele părăsite ale păsărilor! Curticica îngrădită a coteţului le ducea cu gândul la o închisoare din romane. Explorând zona, fetele au descoperit un mic culoar ducând în spatele clădirii-garaj de vizavi de coteţ. Îşi doreau aşa de mult să vadă ce este pe acoperişul garajului, cât şi dincolo de zidul înalt al vecinilor, încât şi-au pus în cap să aducă o scară şi să încerce să se caţere pe acoperiş. Cu o nouă misiune creată, au purces imediat la înfăptuirea ei.
Au fugit repede spre pivniţa casei să aducă o scară. Trebuiau să fie atente ca să nu fie văzute de bunici şi părinţi, care nu ar fi fost de acord cu planul lor periculos. Cu grijă, au scos şi purtat o scară veche, din lemn, spre locul misiunii. Au sprijinit-o în dosul acelui culoar ascuns, aflat între pereţii garajului şi zidul vecinilor. Fericite, au început să tragă la sorţi cine se urcă prima. Aria a fost aceea. Totuşi, ajunsă în capătul scării, Aria a descoperit că ea este mai scundă decât clădirea garajului. Cu grijă a reuşit până la urmă să se caţere până sus pe acoperiş.
Încântate de acest succes, toate fetele rând pe rând s-au căţărat pe scară. Sus, pe garaj, au început să se joace, să ţipe şi să se aventureze pe zid, în sfârşit văzând cum arată curtea vecinilor. Acoperişul era plin de "bălţi" de smoală şi pietriş. Au găsit şi o minge de baschet veche, probabil uitată acolo de către tura precedentă de nepoţi.

După ce s-au săturat de a explora înălţimile, s-au decis să coboare. Dar scara fiind prea jos, la coborâre le-a fost mai greu să ajungă la ea decât la urcare. Uca şi Ani s-au panicat, iar Elise a început să caute soluţii. Aria a propus să treacă de pe acoperiş pe zidul vecin şi să păşească pe el până în dreptul coteţului găinilor. Aşa au făcut.
Uşor, cu mare grijă Aria, Elise şi Ani au mers pe marginea îngustă a zidului, până când acesta s-a unit cu coteţul. De acolo au sărit pe acoperişul jos al adăpostului şi au coborât ţinându-se de gard. Au urmat Ina şi Uca, cea din urmă fiind ajutată de celelalte fete să se dea jos.
Scăpate de frică şi bucuroase de aventura lor, fetele s-au felicitat pentru curajul lor. Au ieşit din nou în curtea cea mare să se joace cu mingea găsită pe acoperiş.
 
Nimeni nu a ştiut de pozna lor, însă seara au fost întrebate de unde au acea minge. Nu mai ştiu ce am răspuns, dar ştiu că mama află abia azi de această aventură. :)



Day 13 - A song that is a guilty pleasure


A reusit sa-mi intre in cap, de cand am fost la mare... Also, mai imi place de la Inna Endless.. sunt usor mai diferite de restul :P

4 comentarii:

  1. Nu ai fost un copil prea cuminte ..imi dau seama :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As fi fost.. daca nu aveam influente :) Dar mai bine ca am avut influente fiindca se aduna povesti numai bune de spus nepotilor :))

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...