Mama, când port o discuţie cu ea şi ne argumentăm, devine tot mai ilogică şi iraţională pe măsură ce discuţia avansează. Îşi întoarce frazele, îşi neagă propriile cuvinte, se răsuceşte după deget, dă argumente nefondate şi mă aduce în punctul în care mă "îmburdă" aşa tare că nici eu nu ştiu ce să mai fac ca să aduc discuţia de unde am plecat.
Tata e la fel, dar uşor diferit. Nici cu el nu se poate purta o discuţie în contradictoriu, căci este fixist, are idei preconcepute, dă sentinţe şi nu lasă loc de o abordare moderată a subiectului. Şi el mă aduce în punctul în care numai orgoliul mă împiedică să abandonez cearta, dar de cele mai multe ori, plină de nervi, venindu-mi să-mi trag palme, cedez şi o las baltă deşi aş fi vrut să pot să port discuţia mai departe.
Şi deşi încerc să le explic, ei nu realizează propria încăpăţânare sau lipsă de raţionament, se lasă prada sentimentelor şi nu recunosc dacă le aduc aminte mai târziu. They drive me crazy!!
Aveţi asemenea prieteni, rude..? Cum faceţi faţă?
Jur că de acum înainte îi înregistrez şi le dau mai târziu să asculte ei înşişi ce au putut debita...:P
p.s. Nu vreau sa fiu rea.. dar uneori am nevoie sa ma descarc..Oricum nu e vorba neaparat de parintii mei, ci de astfel de persoane (mai rare, dar care exista). Nici eu nu sunt cea mai rabdatoare fire, e drept..
Si mama e exact la fel,iar eu de cele mai multe ori trebuie sa tac si sa inghit toate aiurelile pe care le spune...
RăspundețiȘtergereOf.. e nasol, dar trebuie sa le inghitim, caci le iubim.. :| dar mai trebuie sa le si atragi atentia..
ȘtergereCunosc :)) Nu neapărat părinţii, că dau argumente mai bune ca ei în 90% din cazuri, dar am prieteni şi cunoştinţe care pur şi simplu NU VOR să asculte şi cealaltă perspectivă. Orice argument le-aş aduce... mă lovesc de atitudinea aia de copil: degetele în urechi şi lălăială :))
RăspundețiȘtergeremda, incapatanare asta oarba :)) e tare enervanta atunci cand tu incerci sa contrazici afirmatia celuilalt. dar eu ma consolez cu ideea ca poate uneori se mai gandesc dupa aceea la spusele tale si isi mai schimba parerea.
Ștergereeu nu ma cert cu mama. ea vorbeste, eu o aprob :)), zic ca ea si fac ca mine, e cel mai simplu. poate unul din avantaje e ca nu locuiesc cu ea, altfel as innebuni, jur
RăspundețiȘtergerefain asa :) si eu folosesc tactica asta la chestii de genul "ia-ti geaca aia ca va ploua", "culca-te devreme" etc, dar cand intentionez sa discut un subiect pe baza de opinii, argumente, pros and cons, atunci nu pot pur si simplu sa las de la mine..
ȘtergereCat de adevarat!
RăspundețiȘtergereEu patesc asa mai ales cu mama :))
Asa patesc si eu cu mama !! si cand port o discutie cu ea, nu neaparat una contradictorie, spune lucruri fara sens. Si ma gandesc ca e de pe alta planeta si cum poate sa fie mama mea :-s :D.
RăspundețiȘtergere:))))
Ștergerede aici cred pornesc toate glumele pe seama "mom's logic"
:))))) stiu exact prin ce treci!
RăspundețiȘtergereSame here. Mama mea incepe sa turuie si nu ma mai lasa si pe mine sa vorbesc. Dupa ce incheiem discutia imi rastalmaceste vorbele. Gizas!
RăspundețiȘtergere:))) cunosc si dintr-astia..
ȘtergerePot spue că e cam la fel cu mama, dar fii mai nonşalantă! Peste ceva timp vei râde de aceste certuri! :)
RăspundețiȘtergereai dreptate, acum nah recunosc ca postul am sarit sa-l scriu dupa un astfel de moment, dar trec peste chestiile astea, ce sa fac... am eu grija sa le aduc aminte parintilor cand or fi bunici despre certurile astea :))
Ștergere