marți, 3 aprilie 2012

Amintiri şi sentimente uitate într-un jurnal...

De când eram mică obişnuiam să îmi ţin un jurnal, chiar dacă mă plictiseam la un moment dat de el. Cred că cei mai mulţi dintre noi ştiu despre ce vorbesc :) Fie că jurnalul era secret, fie că scriam numai câte un cuvânt şi câte un vers, mereu am simţit nevoia să avem un loc unde să scriem nestingheriţi, să avem o amintirie a unui eu dintr-o anumită perioadă.


Am avut jurnal încă din clasa a 3-a, iar apoi până printr-a 8-a am scris în fiecare an în câte o agendă. Din clasa a 8-a am început să am un jurnal cu cheie, pe care îl ţineam ascuns de ai mei, căci începusem să am multe secrete. Asta a ţinut doar un an, căci în vară mama mi-a descoperit jurnalul şi l-a citit pe tot. Bineînţeles că a rămas şocată de ce a citit şi şi-a pierdut din încrederea faţă de mine. În prezent m-am apucat iar de un jurnal, dar acesta este fără secrete ;;)
Totuşi, oare chiar are vreun sens notatul acesta a diferitelor amănunte ale vieţii pe un caiet? Oare nu e pierdere de vreme? Dar când mă gândesc ce mult mi-ar fi plăcut ca ai mei să fi avut un jurnal de când erau tineri, pe care să-l răsfoiesc acum, îmi zic că la fel de mult îşi vor dori şi copiii mei să ştie ce am făcut, ce am gândit când am fost de vârsta lor...



Dar nu toţi se gândesc ca mine... Unii nici măcar în poze nu sunt interesaţi să-şi captureze frânturi din viaţă. Ar zice să-ţi trăieşti viaţa în prezent şi să nu te gândeşti nici la trecut, nici viitor. Aşa este mama. Dar eu sunt genul de persoană care este înnebunită după amintiri, poze, păstrare de bilete etc... :)

15 comentarii:

  1. Momentan am si eu un jurnal si scriu in el o data la 2 luni :))
    Dar nah,imi place sa creez amintiri :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca daca nu ai nimic important de scris in fiecare zi, e foarte ok sa scrii numai cand ai chef si inspiratie.. Tot se pune :D

      Ștergere
  2. Ţineam şi eu un jurnal... tot până când l-a citit mama. În mare, era vorba doar despre "iubirile" mele din generală :)) Adică băieţii care nu ştiau că exist :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, cam asa si la mine... Doar ca mai erau scrise si prostii ce le-am facut cu o prietena, care au cam socat-o pe mama, ce ma credea cuminte si inocenta.. ;))

      Ștergere
  3. Este foarte frumos sa ai un jurnal . Eu cred ca scrierea intr-un jurnal a activitatilor pe care le faci este un lucru bun. Asezi pe foaie idei/opinii/secvente din viata ta pe care le amprentezi cu sentimentele ce te cuprind in timpul scrisului sau sentimentele cand descrii o intamplare .
    Peste o perioada de timp , vei reciti ceea ce ai scris cu placere , si nu numai ca iti vei aminti , dar vei avea capacitatea de a si simti ceea ce ai simtit in trecut .

    Sa ai o seara minunata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate. Sentimentul de peste un an-doi, chiar mai multi, cand recitesti ce ai scris intr-o anumita zi, e asa profund, ca mereu cand ma apuc de citit cate un jurnal abia il mai inchid si ma cufund intr-o alta realitate.. :)
      Mersi la fel :)

      Ștergere
  4. hmmm:D eu n-am avut jurnale:D Dar am avut oracoleee:D si acum cand mai dau de ele le rasfoiesc cu draG:D Puuupici:D zi faina sa ai:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ahh da.. oracolele :) Am avut si eu, erau o mare pasiune. Intr-adevar si de ele cand dau, stau cu orele rasfoindu-le :D
      Mersi la fel :*

      Ștergere
  5. Oooo, ce devreme il ai...eu am inca si acum din clasa 5 si inca ma bucur de el ca si un copil...cred ca avem ceva in comun...si eu sunt innebunita după amintiri,poze păstrate, bilete, orice care sa-mi aduca de mine cand eram doar o fetita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :D ahh ma bucur, e frumos atata vreme cat nu incepem sa traim numai in trecut :)
      acum fug sa-mi mai scriu o pagina de jurnal :P

      Ștergere
  6. Și eu am avut un jurnal...acum cred că blogul e un fel de jurnal.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu am avut si inca mai am, chiar daca tot timpul scriam rar ...Nu mi se pare un lucru inutil, pentru ca asa, il putem rasfoi peste ani si sa ne aducem aminte de intamplarile la care nu o sa ne mai gandim.

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari pentru jurnal! Mi-a placut ce ai scris in blog despre asta.
    E foarte important sa-ti notezi ceea ce simti, ceea ce ti se intampla, etc. La un moment dat, in acest fel, vei reusi sa-ti conturezi o imagine mai ampla despre cine esti si ce iti doresti. E una dintre metodele de autocunoastere cele mai recomandate.
    Plus ca...cine stie..poate dupa aceste notite vei dori sa scrii o carte. Iti va fi foarte usor dupa jurnal!
    Imi pare rau ca nu am tinut decat trei ani in liceu un jurnal :(
    Dar niciodata nu-i tarziu sa ne reamintim, nu-i asa..? :)
    Esti un copil minunat, sper ca parintii tai sunt mandri de tine >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E amuzant, caci la un moment dat chiar aveam planuri serioase de a incepe o carte despre intamplarile din gimnaziu.. As fi avut ce sa scriu, mai ales ca mi-am notat cu lux de amanunte unele evenimente..dar acum nu mi se mai par asa deosebite intamplarile acelea.
      Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si intelepte :)

      Ștergere
  9. Si eu aveam un jurnal.defapt inca am.nu este nici o rusine.poate ca pentru unele persoane jurnalul este cea mai buna metoda pentru a te destanui si eu fac parte din categoria asta.si eu am patit la fel acum ani de zile cred k eram in clasa a 5-a si mama mi a citit jurnalul,toate gandurile mele si ma simteam prost dupa..e frumos ca dupa ani de zile sa zicem la batranete sa iti citesti tu jurnalul sau copii tai si sa simta si ei cum ne am simtit si cum gandeam noi in adolescenta sau cand eram copii.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...