duminică, 19 februarie 2012

Învaţă să înţelegi!

Eram în tramvai, stiţi una din cele 5 zile ale săptămânii când repeţi rutina casă-şcoală şi invers, şi s-a întâmplat ceva aparent nesemnificativ, care m-a pus pe gânduri.

Era mare înghesuială şi eram efectiv mulată după corpurile şi mişcările celorlalţi. În spatele meu, după cum aveam să constat mai târziu, era o fetiţă cu sindromul Down, pe care am mai văzut-o şi altădată. O auzeam murmurând şi spunând tot felul de lucruri (nu am înţeles nicio frază clar), fiind evident nemulţumită de aglomeraţie. La următoarea staţie coborau mai mulţi oameni şi prin mişcarea produsă m-am văzut nevoită să o împing şi pe ea puţin. S-a supărat şi a început iar să vorbească, probabil şi cu mine, dar nu i-am acordat atentie, deşi m-am necăjit ştiind că acum o să mă ţină minte şi nu o să-i treacă supărarea prea uşor.
Întorcându-mă dinspre ea, am dat nas în nas cu o bătrână care a început să-mi zică că "lasă, nu o băga în
seamă, aşa sunt ei, nu trebuie să le dai atenţie, nu ştiu ce caută singuri printre oameni, bla bla". Nu i-am putut răspunde nimic bătrânei, dar m-a deranjat ceea ce a spus. Am stat şi m-am gândit la asta, mai târziu.

Cei cu sindromul Down nu sunt periculoşi şi nici nebuni. Nu trebuie să-i considerăm astfel, şi nici să-i ocolim. Din contră au nevoie de oameni care să-i înţeleagă şi să-i ajute. Chiar dacă nu sunt tocmai sociali şi probabil nu realizează prea bine în ce realitate se află, cred că pot deveni chiar afectuosi şi prietenosi. Apoi e bine, într-un fel, că părinţii fetei aceleia au lăsat-o să se descurce singură, pentru că se obişnuieşte cu lumea, cu greutăţile vieţii şi învaţă să fie pe cont propriu.


Oricum.. peste vreo 3 zile, am văzut-o iar, şi de data aceasta m-a remarcat şi ea pe mine, fixându-mă cu privirea, întru-cât cred că şi-a amintit că îs "aia ce m-a împins în tramvai"... :-S Poate voi încerca să vorbesc cu ea...

2 comentarii:

  1. Si eu am vazut multi copii cu boala asta pentru ca prin cartierul meu este un fel de grup unde acestii copii se duc si se joaca, invata, nu stiu exact. Si stiu ca odata o fetita se tot tinea dupa mine si mama ei tot ii zicea sa nu mai vina spre mine, dar fetita nu o asculta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. interesant.. pana la urma s-a saturat sa se mai tina dupa tine, nu?
      eu am avut si la fosta scoala o fata intr-a 5-a care era asa.. unii comentau ca ce cauta ea acolo, ar trebui sa se duca la o scoala speciala, dar cred ca ii facea mai bine sa fie printre copii normali, si sa fie la o scoala de arta. arta mereu ajuta, chiar mai mult ca alte terapii.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...