duminică, 4 septembrie 2011

Amintiri din copilărie: două suflete

Înainte de a povesti despre păţaniile mele cu ei, vreau să vi-i prezint pe Frami şi Ursu, cei doi câini, prieteni, care mi-au fost alături întreaga mea copilărie.

Ursu a fost primul venit, şi totodată şi cel despre care pot povesti mai multe. Într-o vară pe când aveam eu aproximativ 5 ani, bunicii au luat de la nişte vecini un pui de câine ciobănesc, negru, pe care l-am botezat Ursu. L-am pus într-o îngrăditură la noi în curte, însă mama lui a venit noaptea după el să-l ia înapoi. Aşa că, neavând ce face, am luat alt pui de la vecină. A primit tot numele de Ursu, şi a fost legat în lanţ, astfel încât nu a mai putut fi furat. În fine, anii au trecut, căţelul a crescut, mie îmi era frică de el (mică şi prostuţă..), aşa că a fost ţinut tot în lanţ şi eliberat noaptea. Datorită acestui lucru a devenit cam fioros. S-a întâmplat ca pe când era "adolescent" să se îmbolnăvească, iar bunicii i-au dat drumul prin curte, căci nu era capabil să facă ceva. Stătea într-un colţ, iar eu m-am dus la el cu gândul să-l mângâi, dar prost dispus fiind, a mârâit la mine, Evident nu am insistat şi m-am cărat de acolo. Aici începe seria de păţanii avute cu Ursu. Le voi povesti într-o postare viitoare :)
Cum arată Ursu? Ei bine, ca un urs, sau mai degrabă ca o oaie neagră. O dată cu vârsta a căpătat o culoare sură. Are 11 ani acum, partenera sa are cam 7-8 ani, şi au avut câteva serii de pui adorabili.
Ursu şi Frami
(nu am o poza cu el din faţă, nu stătea la aparat din păcate)  

Frami, căţeluşa albă şi blândă, a apărut în viaţa noastră câţiva ani mai târziu. Au găsit-o pe
stradă, bătută, într-o stare deplorabilă şi am luat-o. Era şi este fricoasă, amprentele copilăriei sale fiind tipărite atât fizic cât şi mental asupra fiinţei ei. Are un ciuf de coadă şi nişte ochi mari, adorabili. Trăsăturile ei se aseamănă cu cele ale unui lup, dar are suflet de căprioară. Era drăgăstoasă, pupăcioasă o dată ce se obişnuia cu cineva. Ne împingea mâinile cu boticul ca să o mângâiem. Avea mare nevoie de asta, trăia mai mult cu dragoste decât cu mâncare, şi a devenit o răsfăţată prinţesă albă.


Frami

Atât Frami cât şi Ursu au fost doi câini loiali, cu personalităţi diferite, dar cei mai buni prieteni. Între ei, cât şi pentru noi. Împreună au apărat curtea noastră timp de 11 ani de zile şi ne-au dăruit iubire.
Frami şi pisoiul

Vremurile s-au dus, timpurile s-au schimbat, iar acum au ajuns despărţiţi, Ursu nici nu mai stă în curtea sa, casa nu mai există, legătura noastră cu ei s-a destrămat. Dar eu îi am încă în amintire şi pe calea gândului le şoptesc în multe nopţi cât de mult îi iubesc şi mi-e dor de ei...



 Day #19 - My 30 day challenge
Your favorite movie

 ..unul din favorite, clar!


4 comentarii:

  1. Off, cu povestile astea despre catei ma omori...ce frumusei sunt, sper ca sunt bine..chiar si asa despartiti..

    RăspundețiȘtergere
  2. Carolina - Da.. pacat ca trec asa repede..

    Koko - :) Sunt in regula, dar tot nu e la fel de bine ca inainte..

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai facut sa plang :-s
    Aveam la tzara un caine ciobanesc cu labrador superb si foarte loial, Alfi il chema, de care nu stiu ce s-a ales :(

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...